ICCJ. Decizia nr. 3201/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3201/2005
Dosar nr. 743/2005
Şedinţa publică din 20 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, reclamantul B.N. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Bihor, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se anuleze hotărârea nr. 10192 din 14 septembrie 2004, emisă de pârâtă şi să-i fie recunoscută calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, a arătat că s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi, din localitatea Marca, judeţul Sălaj, în localitatea Bucureşti şi apoi, în localitatea Harpia, Alba-Iulia.
Prin sentinţa nr. 21/CA din 31 ianuarie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 10192 din 17 septembrie 2004, emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reclamantul a făcut dovada că s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi din localitatea Marca, judeţul Sălaj, în localităţile Bucureşti, Alba-Iulia, Harpia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivare, recurenta a susţinut că în mod greşit, instanţa de fond a apreciat că strămutarea dintr-o localitate de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuţie etnică şi că această persecuţie a durat pe toată perioada strămutării, atâta vreme, cât intimatul nu era născut la data refugiului părinţilor săi, legiuitorul neinstituind în mod expres, această împrejurare. A mai arătat că legislaţia română nu recunoaşte capacitatea de folosinţă şi nici domiciliul, în favoarea fătului conceput, singura excepţie fiind cea în care fătul conceput să se fi născut viu, pentru a se deschide dreptul la moştenire.
Din declaraţiile autentificate ale martorilor B.F.I. şi C.F. rezultă că aceştia au cunoscut faptul că defuncta B.I., refugiată în perioada 25 ianuarie 1941 - 17 noiembrie 1941, în Bucureşti şi apoi în perioada 18 noiembrie 1941 - 6 iunie 1945, a fost refugiată în Alba-Iulia, comuna Harpia, unde la data de 20 iulie 1942 l-a născut pe B.N., intimatul-reclamant, şi în data de 9 noiembrie 1944 a născut-o pe sora acestuia, B.C.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea prevederilor ordonanţei rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate, din motive etnice, de către regimurile respective, în perioada arătată.
Legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată înţelegându-se atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi aceea care a suferit persecuţiile etnice în mod indirect.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanţa de fond a interpretat în mod corect prevederile legale aplicabile şi, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei nr. 21/CA din 31 ianuarie 2005, a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3200/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3202/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
