ICCJ. Decizia nr. 3266/2005. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3266/2005
Dosar nr. 234/2005
Şedinţa publică din 24 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 4 mai 2004, reclamanţii B.V. şi B.M. au chemat în judecată Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând obligarea pârâtului la soluţionarea reclamaţiei prealabile adresate la 1 martie 2004, cu privire la măsurile şi actele administrative comunicate cu adresa nr. 56153/1965 din 27 ianuarie 2004, precum şi la soluţionarea petiţiei din 18 iulie 2003, urmând ca instanţa să verifice şi legalitatea actelor şi măsurilor dispuse la 27 ianuarie 2004.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a dispus prin sentinţa civilă nr. 170 din 14 septembrie 2004, respingerea acţiunii, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, întrucât reclamanţii sunt nemulţumiţi de modul în care au acţionat organele de urmărire penală, în soluţionarea plângerii formulate împotriva unor lucrători de poliţie, calea de urmat nu este cea comună pentru controlul judiciar al actelor administrative, ci aceea reglementată expres de dispoziţiile art. 275 şi urm. C. proc. pen.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, reclamanţii B.V. şi B.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanţii au arătat că instanţa a ignorat prevederile constituţionale potrivit cărora contenciosul administrativ asigură controlul pentru toate actele administrative ale autorităţilor publice, exceptând actele de comandament militar şi cele privind raporturile cu Parlamentul.
În realitate, ceea ce s-a solicitat, este verificarea legalităţii unor acte administrative efectuate de pârât, cerere asupra căreia instanţa a refuzat să se pronunţe.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, instanţa a reţinut în mod corect că nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 29/1990 a contenciosului administrativ. Din adresele emise de secţia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, rezultă că aspectele sesizate de cei doi reclamanţi, referitoare la activitatea unor lucrători de poliţie, au format obiectul unui dosar penal şi nu a fost vorba de o simplă anchetă administrativă, al cărei mod de soluţionare să poată fi contestat la instanţa de contencios administrativ.
În aceste împrejurări, în mod justificat instanţa a făcut referire la prevederile art. 275 - 278 C. proc. pen., în baza cărora persoana nemulţumită de soluţionarea plângerii împotriva unei soluţii de neurmărire, se poate adresa justiţiei, în baza art. 21 din Constituţie, desigur instanţei penale.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.V. şi B.M. împotriva sentinţei civile nr. 170 din 14 septembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 326/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3280/2005. Contencios. Anulare Hotarâre de... → |
|---|
