ICCJ. Decizia nr. 326/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 326/2005
Dosar nr. 3037/2004
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 22 noiembrie 2003, reclamantul P.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 4765 din 31 octombrie 2003, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască şi să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat că este îndreptăţit la acordarea calităţii de beneficiar al actului normativ menţionat, deoarece s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi, refugiu datorat persecuţiilor etnice suferite după Dictatul de la Viena, dobândind la rândul său, statutul de refugiat.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 48/CA/2004 - PI din 26 ianuarie 2004, a respins acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamantul s-a născut la data de 16 februarie 1945, în localitatea de domiciliu a părinţilor, respectiv Damiş, judeţul Bihor, ceea ce dovedeşte că mama sa se reîntorsese din refugiu, după această dată nemaiexistând justificare istorică pentru o nouă refugiere.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamantul P.T., susţinând nelegalitatea şi netemeinicia acestei hotărâri.
În motivare, recurentul a reiterat susţinerile din acţiune, arătând că, aşa cum a dovedit, după Dictatul de la Viena, o parte din localitatea de domiciliu a părinţilor, Damiş, judeţul Bihor, a fost cedată Ungariei, o parte rămânând Statului Român.
Fiind prinşi în zona de ocupaţie maghiară, părinţii săi s-au refugiat din cauza persecuţiilor exercitate din motive etnice, asupra populaţiei române, de către autorităţile de ocupaţie, iar el s-a născut în acea parte a localităţii aflată sub administraţie românească, ce nu reprezintă decât scriptic, identitate cu localitatea de domiciliu din care familia se retrăsese.
A precizat că în funcţie de partea din localitate unde se năşteau copiii, respectiv partea românească sau maghiară, erau înregistraţi diferit la Primăria Zece Hotare, în primul caz sau la Primăria Bratca (în cel de-al doilea).
Recursul se va admite, în sensul şi în temeiul celor expuse în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (5), „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc".
În considerarea dispoziţiilor legale mai sus citate şi în raport cu precizările asupra situaţiei de fapt aduse de recurentul-reclamant, în recurs, privind scindarea localităţii de domiciliu, în două părţi, cu administraţii statale diferite, ţinând cont de faptul că, sub acest aspect, în prima fază a judecăţii, împrejurările concrete în care s-au petrecut faptele, nu au fost pe deplin clarificate, în parte şi pentru că probatoriul administrat nu este edificator în acest sens;
Pentru suplimentarea probatoriului, în vederea stabilirii corecte a faptului generator de drepturi, respectiv dacă recurentul-reclamant s-a născut sau nu, în timpul refugiului părinţilor săi şi pentru a verifica, astfel, incidenţa prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, în litera şi spiritul lor, Curtea urmează să admită recursul şi, potrivit dispoziţiilor art. 313 teza I C. proc. civ., să caseze sentinţa atacată şi să trimită cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul P.T. împotriva sentinţei civile nr. 48/CA/2004 - PI din 26 ianuarie 2004, a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 322/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3266/2005. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
