ICCJ. Decizia nr. 3307/2005. Contencios. La încheiere (suspendarea măsurii de anulare a licenţelor de execuţie pentru transport rutier). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3307/2005
Dosar nr. 589/2004
Şedinţa publică din 26 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea atacată cu recurs, încheierea nr. 141/CA, pronunţată la data de 30 septembrie 2003, în dosarul nr. 1410/CA/2003, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis cererea formulată de reclamanta SC D.R. SRL Constanţa, în contradictoriu cu A.R.R. şi a dispus suspendarea măsurii de anulare a licenţelor de execuţie pentru traseul de autobuze Constanţa - Mamaia - Năvodari, până la soluţionarea acţiunii.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că A.R.R., prin Decizia comunicată reclamantei, cu adresa nr. 4105 din 4 septembrie 2003, a dispus anularea licenţelor de execuţie pentru traseu-transport rutier de persoane prin servicii regulate, pentru traseul de autobuze Constanţa – Mamaia - Năvodari, începând cu 6 septembrie 2003.
A mai reţinut instanţa de fond, că, în motivarea cererii de suspendare a executării deciziei de anulare a licenţei, societatea comercială a arătat că are ca singur obiect de activitate, transportul de persoane, astfel că anularea licenţei atrage încetarea activităţii, falimentarea unităţii şi disponibilizarea tuturor salariaţilor.
Autoritatea pârâtă a formulat întâmpinare şi a invocat excepţia prematurităţii cererii care a fost depusă la instanţă, la data de 22 septembrie 2003, în aceeaşi zi când a fost formulată şi plângerea prealabilă, potrivit art. 5 din Legea nr. 29/1990.
În considerentele hotărârii de admitere a cererii de suspendare, instanţa de fond a motivat că sunt îndeplinite cerinţele art. 9 din Legea nr. 29/1990, pe rolul instanţei fiind înregistrată şi o acţiune în anularea actului administrativ a cărui suspendare a cerut-o, iar punerea în executare a acestuia ar produce un prejudiciu iminent, cu consecinţe grave pentru societatea comercială reclamantă.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, A.R.R., susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a dat o hotărâre greşită, apreciind greşit că cererea reclamantei îndeplineşte cerinţele art. 9 din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ.
Recursul este întemeiat.
Într-adevăr, potrivit art. 9 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, în vigoare la data declanşării litigiului, în cazuri bine justificate şi pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanţei să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la soluţionarea acţiunii.
Or, din considerentele hotărârii şi din actele dosarului, nu rezultă îndeplinirea celor două condiţii cumulative.
De altfel, prin sentinţa civilă nr. 168/CA din 6 noiembrie 2003, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins, ca prematură, acţiunea în anulare a actului administrativ a cărui suspendare s-a dispus prin încheierea recurată în cauza de faţă, hotărâre irevocabilă prin Decizia nr. 3314 din 26 mai 2005, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În concluzie, recursul va fi admis, încheierea atacată va fi casată şi, rejudecând, cererea de suspendare va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.R.R. împotriva încheierii nr. 141/CA din 30 septembrie 2003 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, în dosarul nr. 1410/CA/2003.
Casează încheierea atacată şi pe fond, respinge cererea de suspendare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3281/2005. Contencios. Anulare Ordin M.Î.... | ICCJ. Decizia nr. 3314/2005. Contencios. împotriva măsurii de... → |
|---|
