ICCJ. Decizia nr. 3269/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3269/2005
Dosar nr. 243/2005
Şedinţa publică din 24 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 645 din 4 noiembrie 2004, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj, a anulat hotărârea nr. 2547 din 18 februarie 2003, emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada de stagiu militar cuprinsă între 28 martie 1953 - 31 martie 1956, începând cu data de 1 septembrie 2002.
La pronunţarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut că din livretul militar aparţinând reclamantului, rezultă că, în perioada 28 martie 1953 - 31 martie 1956, acesta a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, fiind folosit ca „mână de lucru" şi fără a avea calitatea de soldat; în perioada invocată de reclamant, în afara detaşamentelor de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, au existat şi unităţi militare unde tinerii nu depuneau jurământ, fiind „buni pentru serviciul militar, combatanţi neinstruiţi" şi îşi efectuau stagiul militar prin muncă; precaritatea evidenţelor privind unităţile din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, nu poate duce la pierderea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj, prin prisma prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o ca fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Prin motivele de recurs, pârâta a susţinut că din livretul militar depus la dosarul comisiei de specialitate, rezultă că reclamantul a efectuat stagiul militar, ca soldat, la U.M. 04195 şi U.M. 03433, aparţinând Ministerului Forţelor Armate, şi nu Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, care este o instituţie civilă din afara Armatei Române; reclamantul a prestat muncă în cadrul Armatei Române, fără ca aceasta să aibă caracterul de „muncă forţată" prevăzut în Legea nr. 309/2002.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., această instanţă constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.
Din livretul militar aparţinând reclamantului, rezultă că, în perioada 28 martie 1953 - 31 martie 1956, acesta a efectuat stagiul militar la U.M. 04195 şi U.M. 03433, ca soldat; în perioada stagiului militar, reclamantul a prestat muncă specifică activităţii de construcţii din armată, fiind folosit la lucrările executate de aceasta.
În mod greşit, instanţa de fond a reţinut că munca prestată de reclamant a avut caracter de „muncă forţată", care intră sub incidenţa reglementării Legii nr. 309/2002.
În cazul intimatului-reclamant, este vorba de o muncă pe care acesta a prestat-o, în calitatea sa de soldat, în cadrul Armatei Române, iar nu de muncă forţată efectuată în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii care a funcţionat, în perioada 1950 - 1961, ca instituţie civilă, în afara armatei, fiind subordonată iniţial, Ministerului Construcţiilor, iar din anul 1956, Preşedinţiei Consiliului de Miniştri.
Potrivit reglementării Legii nr. 309/2002, beneficiul drepturilor conferite de această lege îl are doar persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Cum stagiul militar efectuat de intimatul-reclamant nu intră sub incidenţa reglementării Legii nr. 309/2002, acesta nu poate să beneficieze de drepturile compensatorii prevăzute de lege.
Pentru considerentele arătate şi în temeiul art. 312 alin. (2) şi art. 314 C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi admis, sentinţa atacată va fi casată şi în fond, acţiunea formulată de reclamantul C.I. va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Dolj împotriva sentinţei nr. 645 din 4 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea formulată de C.I., ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3247/2005. Contencios. Recurs împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3271/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
