ICCJ. Decizia nr. 3232/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3232/2005
Dosar nr. 6118/2004
Şedinţa publică din 24 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 4 iulie 2003, reclamanta P.O.C.P. Oradea a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Comisia specială de retrocedare a unor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, solicitând: a se constata că imobilul situat în Băile Felix, comuna Sânmartin, judeţul Bihor, înscris în C.F. nr. 1 Sânmartin, nr. top 206/1, 210/1, 217/1, 218/1, 230/1, 230/4, 230/8, 231, 232, 234/1, 242, 244, 245/3, 245/5, 245/7, 245/8, 245/9, 260, 261, 262, 263/4, 264, 274, 276, 278, 280/2, 284 ( în total 135.618 mp), a fost trecut abuziv în proprietate de stat; a se anula Decizia Comisiei speciale comunicată prin adresa nr. 7149 din 29 mai 2003, pct. 29; a se dispune restituirea în natură a imobilului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii s-a arătat că imobilul în litigiu a aparţinut Ordinului romano-catolic de la înfiinţarea evidenţelor funciare, iar trecerea abuzivă în proprietatea statului a avut loc prin încheierea C.F. nr. 2435 din 18 iulie 1948.
Prin sentinţa civilă nr. 258/2004, a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost respinsă, ca prematură, acţiunea, reţinându-se că numai Decizia emisă de Comisia specială de retrocedare poate fi atacată în instanţă, conform OUG nr. 94/2000, decizie care nu a fost încă emisă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamanta, arătând, în esenţă, că, prin adresa contestată, la pct. 29, Comisia stabileşte că imobilul revendicat nu poate face obiectul retrocedării, deci se comunică respingerea cererii de retrocedare, astfel încât acţiunea nu este prematură.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului, conform art. 3041 C. proc. civ., Curtea apreciază că sentinţa este legală şi temeinică.
Din analizarea actelor dosarului se reţine că prin adresa nr. 7149 din 29 mai 2003, emisă de pârâtă, aceasta a solicitat reclamantei, înscrisurile necesare pentru soluţionarea cererii sale de retrocedare a unor imobile. Referitor la imobilul în discuţie (pct. 29 din adresă), pârâta a adus la cunoştinţă, reclamantei, prevederile OUG nr. 94/2000, referitoare la retrocedarea construcţiilor şi a terenului aferent.
Potrivit art. 2 alin. (6) din OUG nr. 94/2000, modificată, se pot ataca la instanţa de contencios administrativ, numai deciziile Comisiei speciale de retrocedare.
Cum actul atacat nu este o decizie emisă în condiţiile art. 2 alin. (6) din OUG nr. 94/2000, modificată, el fiind un act premergător deciziei, în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs de ordine publică în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta P.O.C.P. împotriva sentinţei civile nr. 258/CA/2004 - PI din 5 aprilie 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3229/2005. Contencios. Anulare Hotărâre de... | ICCJ. Decizia nr. 3235/2005. Contencios. Anulare act... → |
|---|
