ICCJ. Decizia nr. 3271/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3271/2005
Dosar nr. 248/2005
Şedinţa publică din 24 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 695 din 18 noiembrie 2004, a admis acţiunea formulată de reclamantul B.I., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 309/2002, a anulat hotărârea nr. 9604 din 15 martie 2004, emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta, să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada de stagiu militar cuprinsă între 15 martie 1951 - 15 martie 1954, începând cu data de 1 aprilie 2004.
La pronunţarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut că din livretul militar şi din fişa de evidenţă militară aparţinând reclamantului, rezultă că, în perioada 15 martie 1951 - 15 martie 1954, acesta a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, fiind folosit în activitatea de construcţii, fără a avea calitatea de soldat; în perioada arătată, în afara detaşamentelor de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, au existat şi unităţi militare, unde tinerii nu erau înrolaţi ca soldaţi, nu aveau armă, nu depuneau jurământ, fiind „buni pentru serviciul militar, combatanţi neinstruiţi" şi unde îşi efectuau stagiul militar prin muncă; precaritatea evidenţelor privind unităţile din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, nu poate duce la pierderea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj, prin prisma prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o ca fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Prin motivele de recurs, pârâta a susţinut că din livretul militar depus la dosarul comisiei de specialitate, rezultă că reclamantul a efectuat stagiul militar, ca soldat, la U.M. 03220 şi U.M. 03923, acestea aparţinând Ministerului Forţelor Armate, şi nu Direcţiei Generale a Serviciului Muncii; la rubrica „denumirea specialităţii militare" din livretul militar este făcută menţiunea „personal auxiliar", jurământul militar fiind depus la data de 23 august 1951; reclamantul a desfăşurat muncă în cadrul Armatei Române, fără ca aceasta să aibă caracterul de „muncă forţată" prevăzută de Legea nr. 309/2002.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., această instanţă constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.
Din fişa de evidenţă militară a reclamantului rezultă că, în perioada 15 martie 1951 - 15 martie 1954, acesta a efectuat stagiul militar la U.M. 03220 Caracal şi U.M. 03933 Bistriţa, ca soldat, fiind folosit ca personal auxiliar în activitatea de construcţii; repartizarea ca personal auxiliar în corpul soldaţilor - arma „servicii diverse" a fost făcută ca urmare a faptului că reclamantul, în viaţa civilă, era de meserie „betonist" şi era pensionat medical.
În mod greşit, instanţa de fond a reţinut că munca prestată de reclamant a avut caracter de muncă forţată care intră sub incidenţa reglementării Legii nr. 309/2002.
În cazul intimatului-reclamant, este vorba de o muncă pe care acesta a prestat-o, în calitatea sa de soldat care a depus jurământul, în cadrul Armatei Române şi în unităţi militare aparţinând de fostul Minister al Forţelor Armate, iar nu de muncă forţată efectuată la detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii care a funcţionat, în perioada 1950 - 1961, ca instituţie civilă, în afara armatei, fiind subordonată iniţial, Ministerului Construcţiilor, iar din anul 1956, Preşedinţiei Consiliului de Miniştri.
Potrivit reglementării Legii nr. 309/2002, beneficiul drepturilor conferite de această lege îl are doar persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Cum stagiul militar efectuat de intimatul-reclamant nu intră sub incidenţa reglementării Legii nr. 309/2002, acesta nu poate să beneficieze de drepturile compensatorii prevăzute de lege.
Pentru considerentele arătate şi în temeiul art. 312 alin. (2) şi art. 314 C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi admis, sentinţa atacată va fi casată şi în fond, acţiunea formulată de reclamantul B.I. va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Dolj împotriva sentinţei nr. 695 din 18 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea formulată de B.I., ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3269/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3272/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
