ICCJ. Decizia nr. 3247/2005. Contencios. Recurs împotriva încheierii de şedinţă. Recurs

Decizii ICCJ 2005 (Contencios administrativ)

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 3247/2005

Dosar nr. 504/2005

Şedinţa publică din 24 mai 2005

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată la data de 15 noiembrie 2004, reclamanta S.N. R. SA, sucursala Timişoara, a solicitat anularea deciziei nr. 319/2004, emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi a notei de constatare din data de 28 iunie 2004, a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Timiş.

S-a solicitat şi suspendarea executării acestor acte, în baza art. 9 din Legea nr. 29/1990, arătând că reclamanta ar intra în încetare de plăţi, dacă s-ar porni executarea silită.

Prin încheierea din data de 17 ianuarie 2005, pronunţată în dosarul nr. 10.299/2004, al Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, cererea a fost admisă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş, în nume propriu şi în numele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, arătând că încheierea este nelegală şi netemeinică.

Verificând cauza, în funcţie de motivarea recursului, în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat.

Potrivit art. 9 din Legea nr. 29/1990, suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă în cazuri bine justificate şi pentru a se preveni producerea unei pagube iminente.

În cauza de faţă nu se impunea admiterea cererii, deoarece nu este un caz bine justificat în sensul legii. Nu s-a demonstrat o atare situaţie şi nici instanţa nu a motivat luarea măsurii de suspendare a executării actelor atacate.

În situaţia în care reclamantei i s-ar respinge acţiunea în anulare, paguba ce s-ar produce în patrimoniul său, va fi mult mai mare prin adiţionarea majorărilor de întârziere şi a altor datorii fiscale; iar în situaţia în care acţiunea sa va fi admisă, sumele reţinute le va putea recupera.

Având în vedere că din actele dosarului nu rezultă că sunt întrunite cerinţele art. 9 din Legea nr. 29/1990, recursul va fi admis, încheierea se va casa şi se va respinge cererea, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, împotriva încheierii din 17 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosarul nr. 10.229/C.A./2002.

Modifică încheierea atacată şi respinge cererea formulată de reclamanta S.N. R. SA, sucursala D.R. Timişoara.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2005.

← ICCJ. Decizia nr. 3238/2005. Contencios. Pensii Ministerul...  ICCJ. Decizia nr. 3269/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... →

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3247/2005. Contencios. Recurs împotriva încheierii de şedinţă. Recurs