ICCJ. Decizia nr. 3238/2005. Contencios. Pensii Ministerul Apărării Naţionale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3238/2005
Dosar nr. 231/2005
Şedinţa publică din 24 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 11 mai 2004, reclamantul T.M. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, solicitând obligarea acestuia să-i acorde drepturile de care a fost privat, respectiv pensie pentru gradul de colonel, având în vedere că în armată era căpitan încadrat pe funcţia de locotenent colonel; acordarea Ordinului Meritul Militar clasa I-a şi despăgubiri materiale de 10.000 Euro (salarii), pentru cei 59 de ani de persecuţie politică.
În motivarea acţiunii, reclamantul a precizat că după absolvirea Şcolii Militare şi primirea gradului de sublocotenent a fost repartizat la diferite regimente, fiind ţinut în acest grad timp de 3 ani, deşi Statutul Corpului Ofiţerilor prevedea o durată de 2 ani; că nu a primit gradul de locotenent, după apariţia Decretului nr. 1218/1949, decât în anul 1959, deşi U.M. nr. 2405 Piteşti i-a comunicat că a fost avansat locotenent major la 28 decembrie 1949; că avansarea la gradul de căpitan s-a făcut cu depăşirea limitei de timp din motive de origine socială şi pentru că nu aderase la P.C.R.; că nu i-au fost repartizate, din aceleaşi motive, locuinţe corespunzătoare; că a fost îndepărtat din armată, înainte de a împlini vechimea de 15 ani, astfel încât nu i s-a acordat pensie militară, Ordinul Meritul Militar şi nici nu a putut să mai urmeze o facultate, datorită depăşirii vârstei necesare; că la stabilirea pensiei nu i s-a luat în calcul vechimea din armată.
Prin sentinţa civilă nr. 200/2004, a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, acţiunea a fost respinsă, ca tardivă, faţă de dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamantul.
În motivarea recursului s-a arătat că nu s-a respectat „procedura de înmânare a întâmpinării formulate de pârât"; că pârâtul a invocat situaţii inexistente; că nu s-au analizat cu atenţie actele depuse de reclamant; că a expediat scrisori către Preşedintele ţării, Parlament, Primul Ministru, către unii senatori şi miniştri, privind atitudinea pârâtului descrisă în amănunţime.
Recurentul nu a criticat sentinţa în ce priveşte tardivitatea acţiunii, singurul aspect care poate fi analizat în prezentul recurs.
Din actele dosarului rezultă că pârâtul a răspuns petiţiilor reclamantului, cu adresa din data de 15 martie 2002. Aceasta poate fi apreciată ca un refuz de rezolvare a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege, petentului, potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Faţă de data de 15 martie 2002, reclamantul, formulând acţiunea la data de 11 mai 2004, a depăşit termenele prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990 privind sesizarea instanţei.
Pentru aceste considerente, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare de ordine publică în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul T.M. împotriva sentinţei civile nr. 200 din 4 octombrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3235/2005. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3247/2005. Contencios. Recurs împotriva... → |
|---|
