ICCJ. Decizia nr. 3373/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3373/2005
Dosar nr. 850/2005
Şedinţa publică din 30 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 26 septembrie 2002, reclamanta C.. a solicitat în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 2060 din 10 septembrie 2002, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa nr. 552/CA/2002 - P din 21 octombrie 2002, a respins acţiunea, ca rămasă fără obiect, reţinând că din actele dosarului rezultă că pârâta a emis hotărârea nr. 2066 din 15 octombrie 2002, prin care a anulat hotărârea contestată, respectiv hotărârea nr. 2060 din 10 septembrie 2002.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta C.S., cu motivarea că instanţa de fond nu a precizat dacă îi recunoaşte sau nu, statutul de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 8524 din 25 noiembrie 2004, a admis recursul şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, reţinând că instanţa de fond avea obligaţia să soluţioneze cauza cu care fusese învestită, făcând abstracţie de actul adoptat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor, de anulare a primei hotărâri emise.
Primind cauza spre rejudecare, Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa civilă nr. 38/CA/2005 - PI, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat pârâta să-i recunoască acesteia, calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a dovedit cu probele administrate în cauză, atât strămutarea familiei sale din teritoriul cedat Ungariei, în teritoriile aflate sub administraţia Statului român, ca urmare a persecuţiilor etnice la care populaţia de origine română a fost supusă, cât şi faptul naşterii sale în perioada refugiului, respectiv la 2 ianuarie 1942. Instanţa a mai reţinut că, în condiţiile în care reclamanta a suportat rigorile refugiului alături de părinţii săi, pe cale de consecinţă, dobândeşte la rândul ei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor.
Recurenta a susţinut că hotărârea instanţei de fond este lipsită de temei legal, în condiţiile în care Legea nr. 189/2000 nu cuprinde prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada refugiului părinţilor şi faţă de împrejurarea că aceste persoane, născându-se în localitatea de refugiu, nu au un domiciliu de unde să fi fost strămutate.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 189/2000 beneficiază de drepturile conferite prin lege, persoanele, cetăţeni români, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutate, expulzate sau refugiate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Textele legale au avut în vedere persecuţiile de natură etnică la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi în perioada refugiului. Traiul în refugiu a avut consecinţe identice materiale şi morale, vătămătoare, atât asupra părinţilor, cât şi asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuţi înainte sau în timpul refugiului.
Cum intimata C.S. s-a născut la 2 ianuarie 1942, în localitatea în care părinţii ei s-au refugiat ca urmare a persecuţiilor etnice suferite, în mod judicios instanţa de fond a apreciat că aceasta este beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Faţă de considerentele expuse şi constatând că, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 38/CA/2005 - PI din 7 februarie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3369/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3389/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
