ICCJ. Decizia nr. 3353/2005. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3353/2005
Dosar nr. 84/2005
Şedinţa publică din 27 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Prahova, sub nr. 534/2004, reclamanta SC C. SA Ploieşti a solicitat ca, în contradictoriu cu Ministerul Economiei şi Comerţului, S.N.P. P. SA Bucureşti şi S.N.P. P. SA, sucursala Târgu Jiu, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, seria M.03 nr. 8203, emis la data de 24 februarie 2003, de către Ministerul Industriei şi Resurselor, în ceea ce priveşte suprafaţa de 2475 mp teren, situat în comuna Ţicleni, judeţul Gorj.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că suprafaţa de 2475 mp, pe care sunt amplasate un depozit de ţiţei - Parc Mare şi un depozit de gazolină construit în anii 1962 - 1963, îi aparţine, deoarece l-a avut în administrare, încă de la înfiinţarea sa, prin preluarea de la fosta Întreprindere de Transport Ţiţei prin Conducte Ploieşti.
Reclamanta a mai arătat că pentru acest teren nu posedă un titlu de proprietate, deoarece cu ocazia mutării arhivei într-un alt sediu, acest înscris a fost pierdut, în schimb încă din anul 1963 a plătit taxele şi impozitele aferente acestui teren.
În mod cu totul nelegal, susţine reclamanta, pârâta S.N.P. P. SA a inclus în terenul pentru care i s-a atestat dreptul de proprietate prin certificatul sus-menţionat, şi suprafaţa de 2475 mp.
Prin sentinţa nr. 146 din 23 iunie 2004, Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, constatând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 2 pct. 1 C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 254 din data de 8 noiembrie 2004, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de SC C. SA Ploieşti.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut, în esenţă, că reclamanta nu a probat prin nici o dovadă concludentă care să conducă la împrejurarea că la data constituirii sale ca societate comercială, terenul s-a aflat în patrimoniul său, ba mai mult decât atât, prin acţiunea prin care a învestit instanţa de judecată, a recunoscut că nu deţine un titlu asupra acestuia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, SC C. SA Ploieşti, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
În motivare a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond, în mod greşit a reţinut că S.N.P. P. SA avea titlu de proprietate pe terenul în suprafaţă de 2475 mp, înainte de anul 1990, întrucât intimata a obţinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate, datorită faptului că a depus documentaţia necesară, la o dată anterioară depunerii documentaţiei de către recurentă.
A mai arătat că, atât terenul aflat în litigiu, cât şi construcţiile şi instalaţiile se află în folosinţa şi administrarea sa, din anii 1962 - 1963, iar prin intrarea în vigoare a Legii nr. 15/1990, bunurile respective au intrat în patrimoniul său, prin efectul legii, dovedind, totodată, acest lucru, şi prin declaraţiile de impunere depuse în vederea plăţii taxelor şi impozitelor.
Mai susţine, recurenta, că în mod cu totul nejustificat, instanţa de fond a respins cererea sa prin care a solicitat să depună la dosarul cauzei, noi înscrisuri cu privire la faptul că terenul în litigiu nu se află în patrimoniul intimatei, ci, dimpotrivă, în patrimoniul său, încălcând în acest fel principiul rolului activ pe care trebuia să-l aibă judecătorul în aflarea adevărului.
Recursul este nefondat.
Prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria M.03 nr. 8203 din 24 februarie 2003, Ministerul Industriilor şi Resurselor, în temeiul Legii nr. 15/1990 şi HG nr. 834/1991, a aprobat propunerile Comisiei pentru stabilirea şi evaluarea terenurilor, constituită prin ordinul ministrului, nr. 5304 din 10 aprilie 2002, atestând în favoarea S.N.P. P. SA Bucureşti, dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 83.480,89 mp, din care face parte şi suprafaţa de 2475 mp.
Cu toate că recurenta invocă încălcarea principiului rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului în faţa instanţei de fond, Înalta Curte constată că nici în cursul procesual al recursului, recurenta nu a depus la dosarul cauzei, dovezi care să probeze calitatea de proprietar al terenului în litigiu.
Mai mult, prin HG nr. 1213/1990, privind înfiinţarea de societăţi comerciale pe acţiuni în industrie, Anexa nr. 1 pct. 1, SC C. SA Ploieşti s-a înfiinţat în baza Legii nr. 15/1990, din Întreprinderea de Transport Ţiţei prin Conducte Ploieşti, preluând atât pasivul, cât şi activul unităţii de stat care s-a desfiinţat.
Or, recurenta nu a completat probatoriile, în sensul de a face dovada că Întreprinderea de Transport Ţiţei prin Conducte Ploieşti, desfiinţată prin HG nr. 1213/1990, ar fi avut în patrimoniu terenul în suprafaţă de 2475 mp, pentru a susţine motivarea potrivit căreia aceste bunuri au intrat în patrimoniul recurentei, prin efectul Legii nr. 15/1990, prin preluarea activului şi pasivului de la Întreprinderea de Transport Ţiţei prin Conducte Ploieşti.
Împrejurarea că recurenta a depus declaraţiile de impunere privind achitarea taxelor şi impozitelor pentru bunurile supuse litigiului de faţă, nu poate conduce la concluzia că aceasta are calitatea de proprietară.
Chiar prin acţiunea iniţială cu care a învestit instanţa de fond, recurenta a arătat că pentru terenul în suprafaţă de 2475 mp, nu deţine titlu de proprietate, deoarece, cu ocazia mutării arhivei într-un alt sediu, înscrisurile au fost pierdute.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că instanţa de fond a interpretat în mod judicios prevederile legale aplicabile, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC C. SA Ploieşti, împotriva sentinţei nr. 254 din 8 noiembrie 2004, a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3345/2005. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 3369/2005. Contencios → |
|---|
