ICCJ. Decizia nr. 3397/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3397/2005
Dosar nr. 687/2005
Şedinţa publică din 31 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 3 decembrie 2004, reclamantul HG a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, solicitând anularea hotărârii nr. 112 din 1 noiembrie 2004, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a arătat că familia sa a fost persecutată etnic, fiind bătută şi ameninţată cu moartea, de autorităţile militare şi civile ungureşti după Dictatul de la Viena, fiind obligată să se refugieze din localitatea Cămin, în localitatea Palanka din Iugoslavia, unde s-a născut el, în anul 1943, întorcându-se cu părinţii în localitatea de domiciliu a acestora, în anul 1945.
A considerat că, fiind născut în perioada refugiului părinţilor săi, are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menţionate şi că această situaţie a dovedit-o cu actele pe care le-a prezentat pârâtei.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 17/CA/2005 - P.I. din 24 ianuarie 2005, a respins acţiunea reclamantului, reţinând că aceasta este nefondată.
Instanţa a apreciat că reclamantul nu a probat cu acte oficiale, refugiul părinţilor în Iugoslavia, depunând la dosarul comisiei de specialitate, doar declaraţiile autentice a doi martori, din care nu rezultă motivele pentru care aceştia s-au refugiat, iar cu prilejul audierii acestora în instanţă, au declarat că cele relatate nu sunt cunoscute în mod direct, ci din spusele părinţilor şi, de asemenea, că nu cunosc motivul refugiului părinţilor reclamantului.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamantul HG, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, că instanţa a interpretat eronat probele dosarului şi a aplicat greşit legea.
Astfel, a susţinut că, în perioada anilor 1941 - 1945, părinţii săi au fost strămutaţi din localitatea de domiciliu, Cămin, judeţul Satu Mare, în localitatea Palanka, Iugoslavia, localitate unde s-a născut reclamantul, deoarece mama sa a fost de naţionalitate română, iar tatăl său, de naţionalitate maghiară, fiind o familie foarte săracă.
A mai susţinut că această împrejurare a fost dovedită cu declaraţiile martorilor, care au fost şi ei strămutaţi împreună cu părinţii lor, astfel că în mod greşit prima instanţă i-a respins acţiunea.
Examinând hotărârea atacată, în raport cu criticile formulate, actele dosarului şi normele legale incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetăţenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin HG nr. 127/2002 au fost asimilate persoanelor strămutate, şi cele refugiate.
În ceea ce priveşte acordarea drepturilor compensatorii, legiuitorul nu face deosebire între părinţi şi copiii născuţi în perioada refugiului, având în vedere că traiul în refugiu, ca urmare a persecuţiilor de natură etnică, a avut consecinţe identice, materiale şi morale, vătămătoare, atât asupra părinţilor, cât şi asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuţi înainte sau în timpul refugiului părinţilor.
Dovada încadrării în situaţiile prevăzute în OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face, potrivit art. 4 din HG nr. 127/2002, cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţie cu martori.
În cauză, din declaraţiile autentificate ale martorilor L.L. şi M.I. rezultă că părinţii reclamantului, H.V. şi H.M., în perioada noiembrie 1941 - decembrie 1944, au fost strămutaţi de autorităţi din comuna Căpleni, sat Cămin, localitatea de domiciliu a acestora, în localitatea Palanka, Iugoslavia, unde s-a născut reclamantul HG
Din copia certificatului de naştere al reclamantului rezultă că acesta s-a născut la 17 martie 1943, în localitatea Palanka, Iugoslavia.
Cum reclamantul HG s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi, situaţie dovedită prin actele prezentate de acesta, instanţa de fond în mod greşit i-a respins acţiunea privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Cât priveşte motivul refugiului, acesta trebuie apreciat în raport cu realităţile istorice ale momentului, fiind de notorietate persecuţiile etnice exercitate asupra populaţiei române, de către regimul instaurat după 6 septembrie 1940, urmare a Dictatului de la Viena.
Aşadar, părăsirea localităţii de domiciliu de către părinţii reclamantului, este o realitate, fiind dovedită în cauză, iar natura etnică a persecuţiei în situaţia dată nu poate fi negată.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, se constată că recursul este întemeiat şi urmează a fi admis, se va modifica sentinţa atacată şi în fond, se va admite acţiunea formulată de reclamantul HG, cu consecinţa anulării hotărârii nr. 112/2004, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare şi obligării pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/1990, pentru perioada 1 noiembrie 1941 - 31 decembrie 1944, începând cu data de 1 octombrie 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul HG împotriva sentinţei civile nr. 17/CA/2005 - P.I. din 24 ianuarie 2005, a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea formulată de reclamantul HG
Anulează hotărârea nr. 112/2004, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare şi obligă pe pârâtă să emită o nouă hotărâre prin care să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 noiembrie 1941 - 31 decembrie 1944, începând cu data de 1 octombrie 2004.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3396/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3402/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
