ICCJ. Decizia nr. 3402/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3402/2005
Dosar nr. 844/2005
Şedinţa publică din 31 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 10 decembrie 2004, reclamantul C.F. a solicitat anularea hotărârii nr. 3574 din 26 martie 2003, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 14 noiembrie 1956 - 22 noiembrie 1958.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a susţinut că în perioada menţionată a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, situaţie pe care a dovedit-o cu livretul militar.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 36 din 27 ianuarie 2005, a admis acţiunea, a dispus anularea actului administrativ atacat şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 14 noiembrie 1956 - 22 noiembrie 1958, începând cu data de 1 septembrie 2002.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamantul a făcut dovada că în perioada 14 noiembrie 1956 - 22 noiembrie 1958, a prestat muncă, la rubrica „specialitate militară" din livretul militar fiind trecut „constructor drumuri şi poduri".
Împotriva sentinţei a declarat recurs în termen, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, a susţinut, în esenţă, că instanţa a apreciat eronat situaţia de fapt şi a aplicat greşit legea.
Astfel, recurenta-pârâtă a arătat că instanţa de fond nu a făcut distincţia determinantă între persoanele care au prestat muncă în timpul stagiului militar în cadrul unităţilor miliare şi cele care au prestat muncă în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu motivele de casare invocate, probele dosarului şi actele normative incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, beneficiază de prevederile acestei legi, cetăţeanul român care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă, în perioada 1950 - 1961, iar stabilirea acestor drepturi se face, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverinţele eliberate de Centrele militare judeţene sau de U.M. 02405 Piteşti.
Conform art. 6 pct. 1 din Normele metodologice nr. 1114/2002, pentru aplicarea Legii nr. 309/2002, dovada încadrării în prevederile legii se face cu livretul militar, adeverinţa eliberată de Centrele militare judeţene sau de U.M. 02405 Piteşti.
Dovada încadrării în prevederile Legii nr. 309/2002 se poate face, aşadar, cu unul din actele precizate atât în lege, cât şi în normele metodologice de aplicare a acesteia, făcându-se o enumerare alternativă, iar nu cumulativă a înscrisurilor prin care solicitantul poate proba încadrarea în situaţia prevăzută la art. 1 din lege.
În cauză, din copia livretului militar al reclamantului rezultă că acesta, în perioada satisfacerii stagiului militar, respectiv, 14 noiembrie 1956 - 22 noiembrie 1958, a fost folosit la muncă, la rubrica „specialitate militară" fiind trecut „constructor drumuri şi poduri".
Faţă de această menţiune, nu se poate contesta faptul că reclamantul, în perioada în care a fost încorporat, a fost folosit ca mână de lucru.
De altfel, era o practică a regimului acelei epoci de a folosi soldaţii, în perioada efectuării stagiului militar, pentru prestarea unor munci, de regulă, grele sau/şi în condiţii deosebit de periculoase, fiind de notorietate folosirea acestora în special în construcţii căi ferate, diguri, baraje, drumuri, poduri, construcţii industriale complexe şi în agricultură.
Prin urmare, câtă vreme este certă prestarea muncii în timpul stagiului militar, nu există motive pentru a excepta reclamantul, de la recunoaşterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.
În consecinţă, faţă de considerentele de mai sus, se constată că instanţa de fond, admiţând acţiunea reclamantului, a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj împotriva sentinţei nr. 36 din 27 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3397/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3408/2005. Contencios. Refuz modificare H.G.... → |
|---|
