ICCJ. Decizia nr. 3424/2005. Contencios. Refuz emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3424/2005
Dosar nr. 596/2005
Şedinţa publică din 31 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 5 noiembrie 2004, reclamantul B.M. a solicitat, în contradictoriu cu Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Argeş, completarea dispozitivului sentinţei nr. 123 din 4 octombrie 2004, a Curţii de Apel Piteşti, în sensul obligării primei pârâte să-l primească în profesia de avocat, cu scutire de examen, astfel cum se reţine în considerentele hotărârii.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis cererea, prin sentinţa nr. 1 din 10 ianuarie 2005 şi a dispus completarea dispozitivului sentinţei nr. 123/2004, în sensul că a dispus obligarea pârâţilor să emită o nouă decizie, prin care reclamantul să fie primit în profesia de avocat, cu scutire de examen.
Instanţa a reţinut că sunt întrunite cerinţele art. 2812 C. proc. civ., întrucât a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, pârâţii Uniunea Avocaţilor din România şi Baroul Argeş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâţii au arătat că instanţa a admis cererea, deşi a fost formulată cu depăşirea termenului prevăzut de art. 2812 C. proc. civ.
S-a mai învederat că instanţa a acordat, mai mult decât s-a cerut, întrucât reclamantul nu a solicitat decât obligarea primei pârâte, la emiterea deciziei de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, nu şi a baroului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Prin sentinţa nr. 123 din 4 octombrie 2004, a Curţii de Apel Piteşti, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3077/2005, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a admis acţiunea formulată faţă de Uniunea Avocaţilor din România şi Baroul Argeş şi s-a dispus anularea deciziilor nr. 1434 din 15 aprilie 2004 şi nr. 9264 din 11 iunie 2001, în considerentele hotărârii reţinându-se nelegalitatea celor două acte administrative.
Deşi a fost sesizată prin acţiunea introdusă, şi cu un al doilea capăt de cerere, obligarea pârâţilor să emită o nouă decizie prin care reclamantul să fie primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, instanţa a omis să se pronunţe asupra acestei solicitări, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2812 alin. (1) C. proc. civ.
Cu privire la critica privind tardivitatea cererii de completare a sentinţei, nefiind o excepţie de ordine publică, ea nu poate fi primită, fiind invocată direct în recurs, şi nu în faţa primei instanţe, prin întâmpinare, pârâţii fiind, astfel, decăzuţi din dreptul de a mai releva o asemenea excepţie, potrivit art. 118 alin. (2) şi art. 136 C. proc. civ.
Nici cel de-al doilea motiv de casare nu este întemeiat, în acţiunea introductivă solicitându-se obligarea ambilor pârâţi, deopotrivă de a încuviinţa primirea în profesie, cu scutire de examen.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Uniunea Naţională a Barourilor din România şi de Baroul Argeş împotriva sentinţei civile nr. 1/F-C din 10 ianuarie 2005, a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3422/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3425/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
