ICCJ. Decizia nr. 3422/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3422/2005
Dosar nr. 585/2005
Şedinţa publică din 31 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ, reclamanta B.M. a chemat în judecată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, solicitând anularea actului nr. 50412 din 10 mai 2004 şi obligarea pârâtei să emită o hotărâre prin care să-i recunoască drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 25 februarie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 aprilie 2004.
În motivarea acţiunii introduse, reclamanta a susţinut că are calitate de persoană refugiată, fiind născută în refugiu.
Prin sentinţa nr. 20 din 20 ianuarie 2004, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamata B.M. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Maramureş şi a dispus anularea adresei nr. 50412 din 10 mai 2004 şi a hotărârii nr. 173 din 12 ianuarie 2005, emise de pârâtă. A obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiat în perioada 25 februarie 1943 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 aprilie 2004.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta are calitatea de refugiat pentru perioada cuprinsă între data naşterii, 25 februarie 1943 şi data încetării refugiului.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Maramureş care a motivat, în esenţă, că persoanele născute în timpul refugiului părinţilor, nu beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Concluzia la care se ajunge prin asumarea raţionamentului propus de recurentă, în sensul că un minor, mai ales de o vârstă foarte fragedă, nu împărtăşeşte condiţia grav restrictivă impusă părinţilor săi, este eronată şi nu poate fi primită.
Soluţia, ca şi motivarea adusă de prima instanţă, hotărârii pronunţate, sunt în afară de orice critică şi exprimă un mod corect de înţelegere a legii în resorturile şi finalitatea sa.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate în dispoziţiile normative menţionate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înţeles atât persoanele care au suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
În cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi prejudicii pe care le-a suferit şi familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Faţă de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins ca atare, menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Maramureş împotriva sentinţei civile nr. 20 din 20 ianuarie 2004, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3421/2005. Contencios. Refuz nejustificat... | ICCJ. Decizia nr. 3424/2005. Contencios. Refuz emitere act... → |
|---|
