ICCJ. Decizia nr. 349/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea formulată și înregistrată la înalta Curte de Casație și Justiție, contestatoarea SC U. SA a solicitat pe calea contestației în anulare, anularea deciziei civile nr. 838/2004, pronunțată de această instanță, invocând dispozițiile art. 318 C. proc. civ.
în motivarea contestației, contestatoarea a susținut că:
- decizia nr. 838/2004, astfel cum a fost pronunțată, este rezultatul unor greșeli materiale;
- motivarea instanței de recurs, în sensul că "inadmisibilitatea cererilor de intervenție pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, nu a fost invocată la instanța de fond", este rezultatul unei greșeli materiale;
- greșeala materială este și argumentarea că "dana ar fi element al domeniului public", fiind greșit interpretate dispozițiile pct. I/22 din anexa la Legea nr. 213/1998.
împotriva aceleiași decizii civile a formulat contestație în anulare, și contestatoarea SC R. SA București, contestația făcând obiectul dosarului nr. 3817/2004, conexat în baza dispozițiilor art. 164 C. proc. civ., la dosarul de față.
Această din urmă contestație, însă, nu a fost motivată nici în fapt și nici în drept, până la termenul de astăzi.
Analizând contestațiile în anulare formulate prin prisma dispozițiilor procedurale aplicabile și a motivelor invocate, Curtea le-a respins, pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare, astfel cum este reglementată de Codul de procedură civilă, este o cale extraordinară de atac de retractare, cazurile în care poate fi exercitată fiind expres și limitativ prevăzute de art. 317 - 318 C. proc. civ.
în cauza de față, contestația în anulare formulată de SC U. SA Constanța a fost întemeiată în drept, pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., fiind invocată "greșeala materială".
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. (dispozițiile ce reglementează contestația în anulare specială): "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale...".
Noțiunea de greșeală materială, în sensul dispoziției procedurale mai sus invocate, presupune greșeli materiale cu caracter procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate, greșeli pe care instanța le-a omis prin confundarea unor elemente sau date materiale care au legătură cu aspectele formale ale judecății. în acest sens se statuează atât în doctrina și literatura de specialitate, cât și în practica constantă a instanțelor de judecată.
în nici un caz textul art. 318 C. proc. civ. nu vizează stabilirea eronată a situației de fapt în urma aprecierii probelor și nici modul în care instanța a înțeles să interpreteze un text de lege, situații în care, dacă s-ar admite o astfel de interpretare, s-ar ajunge pe o cale ocolită la judecarea încă o dată a recursului.
Ori, textul art. 318 C. proc. civ., fiind un text de excepție, noțiunea de "greșeală materială" nu trebuie și nu poate fi interpretată extensiv.
în raport cu cele mai sus arătate, contestația în anulare formulată de SC U. SA Constanța va fi respinsă ca nefondată, motivele invocate vizând fondul judecării recursului, respectiv aprecierea probelor și interpretarea dispozițiilor legale aplicabile, și nicidecum greșeli materiale procedurale în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ.
Cât privește contestația în anulare formulată de SC R. SA București, aceasta nu a fost motivată, fiind respinsă ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 378/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 360/2005. contencios → |
|---|
