ICCJ. Decizia nr. 3633/2005. Contencios. Anulare act de control constatare încheiat de organele financiare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3633/2005
Dosar nr. 619/2005
Şedinţa publică din 9 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 618 din 26 octombrie 2004, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea reclamantei SC N.I. SRL Craiova, formulată în calitate de lichidator judiciar al SC V. Slatina, împotriva Ministerul Finanţelor Publice şi al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Olt şi, în consecinţă, a anulat Decizia nr. 297/2003 şi procesul-verbal nr. 263/2003, emise de aceste autorităţi publice, menţinând obligarea reclamantei la plata sumei de 7.359.051.207 lei.
În motivare s-a reţinut că, potrivit raportului de expertiză contabilă, societatea comercială reclamantă datorează la bugetul de stat, din totalul de 19.431.288.413 lei, stabilit de organele de control şi de contencios şi fiscal, numai suma de 7.359.051.207 lei, „Diferenţa reprezentând-o majorări şi penalităţi calculate greşit după data deschiderii procedurii" (de lichidare judiciară).
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Olt, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate şi arătând în fapt că:
- hotărârea atacată nu poate fi pusă în aplicare, datorită neclarităţii dispozitivului, instanţa de fond neindicând pe emitenţii actelor administrative anulate parţial;
- instanţa de fond a menţinut obligaţia de plată pentru suma de 7.359.051.207 lei, fără a preciza ce anume reprezintă şi perioada pentru care este datorată;
- a exonerat pe reclamantă de plata majorărilor, dobânzilor şi penalităţilor calculate după data deschiderii procedurii de lichidare judiciară, deşi organele de control i-au stabilit în mod legal şi alte obligaţii fiscale, în raport cu situaţia juridică diferită în care s-a aflat societatea comercială în perioada supusă controlului.
Recursul este întemeiat.
În adevăr, prin procesul-verbal nr. 363 din 4 iulie 2003, încheiat de organele de control ale Direcţiei Controlului Fiscal Olt, menţinut prin Decizia Ministerului Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, nr. 297 din 29 august 2003, s-a constatat că reclamanta-intimată datorează bugetului de stat, suma de 9.431.288.413 lei reprezentând T.V.A., penalităţi, dobânzi şi majorări de întârziere aferente acesteia, cota de 1% din valoarea accizelor cu penalităţile de întârziere, dobânzile şi majorările aferente, sume destinate Fondului special pentru susţinerea învăţământului de stat şi de solidaritate socială pentru persoane cu handicap, cu majorările de întârziere, penalităţile şi dobânzile aferente, penalităţi de întârziere aferente accizelor şi contribuţii la Fondul special de sănătate publică, cu majorările de întârziere, dobânzile şi penalităţile aferente.
Din actele de control şi de contencios fiscal rezultă că peste 8 miliarde lei din suma mai sus menţionată a fost stabilită în sarcina intimatei, printr-un proces-verbal anterior, nr. 933 din 31 iulie 2002, a Ministerului Finanţelor Publice.
Prin cererea de chemare în judecată se solicită anularea deciziei nr. 297/2003 a Ministerului Finanţelor Publice şi, parţial, a procesului-verbal de control nr. 363 din 4 iulie 2003 şi menţinerea sumelor datorate bugetului de stat, la data de 4 aprilie 2000, astfel cum au fost cuantificate printr-o expertiză extrajudiciară, la suma totală de 4.981.159.160 lei. Din cererea de chemare în judecată nu rezultă cuantumul şi natura sumelor nedatorate cu privire la care instanţa ar fi trebuit să se pronunţe.
Rezultă în schimb că procesul-verbal nr. 933 din 31 iulie 2002 a fost anulat parţial prin sentinţa civilă nr. 459 din 28 noiembrie 2003, a Tribunalului Olt (dosar nr. 4027), datoriile reclamantei-intimate la bugetul de stat fiind diminuate la 658.410.711 lei.
În cauză, hotărârea atacată nu precizează care sunt sumele contestate şi natura acestora (T.V.A., majorări, penalităţi, dobânzi, penalităţi de întârziere, ş.a.), nici nu distinge între sumele stabilite prin acte diferite de control fiscal, deşi unul dintre acestea a făcut obiectul unei alte judecăţi.
Referirea cu totul generală la concluzia raportului de expertiză şi la sensul „expresiei de cheltuială" folosită de Legea nr. 64/1995, nu justifică soluţia instanţei de fond, soluţie materializată într-un dispozitiv lipsit de claritate.
În consecinţă, hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală şi urmează ca prin admiterea recursului, să fie desfiinţată, cu trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă, pentru rejudecare.
Instanţa de trimitere va determina care sunt obligaţiile bugetare contestate, natura şi întinderea acestora, actele de control prin care au fost constatate, dacă au fost atacate şi în faţa altor instanţe, iar în caz afirmativ, soluţiile pronunţate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Olt, în nume propriu, cât şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, împotriva sentinţei nr. 618 din 26 octombrie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3630/2005. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3644/2005. Contencios. Anulare parţială H.G.... → |
|---|
