ICCJ. Decizia nr. 3627/2005. Contencios. Anulare răspuns primit. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3627/2005
Dosar nr. 7148/2004
Şedinţa publică din 9 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 65/F din 6 aprilie 2004, pronunţată în dosarul nr. 1491/F/CA/2003, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamantul I.C., în contradictoriu cu Garda Financiară.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că, la data de 13 iunie 2003, reclamantul s-a adresat Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, în contradictoriu cu Garda Financiară şi prin sentinţa civilă nr. 4122/C din 22 octombrie 2003, pronunţată în dosarul nr. 4089/2003, această instanţă şi-a declinat competenţa, în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, unde s-a format dosarul nr. 1491/C/F/2003.
A mai susţinut instanţa de fond, că reclamantul, la data de 12 mai 2003, a adresat o petiţie ministrului finanţelor publice, la care a primit răspunsul cu nr. 214061 din 5 iunie 2003, sub antetul Gărzii Financiare şi semnătura comisarului general adjunct, împotriva căruia a formulat acţiune la instanţa de contencios administrativ.
În motivarea acţiunii precizate, a reţinut instanţa, reclamantul a susţinut că este nemulţumit de răspunsul primit, cât şi de faptul că, în loc să-i răspundă ministrul finanţelor publice, căruia îi adresase cererea, răspunsul i-a fost transmis sub semnătura Comisarului general adjunct al Gărzii Financiare.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că răspunsul primit de reclamant se referă la toate aspectele semnalate în petiţia sa şi că, prin acest act, nu i-a fost vătămat un drept legal, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990.
De asemenea, a motivat instanţa de fond, împrejurarea că răspunsul cerut i-a fost trimis sub semnătura Comisarului general adjunct al Gărzii Financiare, şi nu sub semnătura şefului Ministerului Finanţelor Publice, nu constituie un motiv de nelegalitate a actului respectiv.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, reclamantul, invocând prevederile art. 304 pct. 3, 4, 6, 7, 8, 9, 10 şi 11 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că răspunsul care a fost dat petiţiei sale, este necorespunzător, el fiind suspendat în mod nelegal din funcţia de comisar la Garda Financiară, secţia Constanţa, precum şi că răspunsul primit este nelegal, nefiind semnat de autoritatea căreia i s-a adresat cu petiţie.
Răspunsul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurentul-reclamant, comisar în cadrul Gărzii Financiare, secţia Constanţa, a fost suspendat din funcţie, prin Decizia nr. 139 din 25 mai 2000, emisă de şeful Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Constanţa, în temeiul art. 79 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarului public, la cererea procurorului, fiind trimis în judecată în dosarul penal nr. 5259/2001 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
În mod corect a reţinut instanţa de fond, că recurentul-reclamant s-a adresat, la data de 12 mai 2003, ministrului finanţelor publice şi că răspunsul la petiţia respectivă i-a fost trimis acestuia, sub semnătura Comisarului general adjunct al Gărzii Financiare, aspectele sesizate în cerere referindu-se la date, acte şi fapte din activitatea secţiei Constanţa a Gărzii Financiare.
De asemenea, instanţa de fond a stabilit în mod corect obiectul acţiunii cu care a fost învestită, recurentul-reclamant necontestând, în cauza de faţă, legalitatea şi temeinicia deciziei nr. 139 din 25 mai 2000, el fiind nemulţumit de conţinutul răspunsului primit şi de modalitatea în care i s-a răspuns.
Astfel, în mod judicios a reţinut instanţa de fond, că prin actul atacat nu i-a fost vătămat recurentului-reclamant, nici un drept.
În ceea ce priveşte al doilea aspect, în legătură cu care sunt formulate mai multe critici, instanţa de fond a reţinut în mod corect că în mod legal răspunsul a fost semnat de Directorul general adjunct al Gărzii Financiare, din structura căreia face parte secţia Constanţa, la activitatea căreia se referea cererea şi unde recurentul-reclamant deţinea funcţia de comisar, şeful Ministerului Finanţelor Publice apreciind în mod corect că petiţia îi fusese adresată în mod eronat.
Oricum, recurentul-reclamant, deşi a susţinut că în mod nelegal ministrul finanţelor publice nu i-a răspuns personal la petiţia adresată, nu a înţeles să-l cheme în judecată, deşi şi-a precizat acţiunea în cursul judecăţii.
Astfel fiind, recursul este nefondat, urmând să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.C. împotriva sentinţei nr. 65/F din 6 aprilie 2004 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3625/2005. Contencios. Anulare act de... | ICCJ. Decizia nr. 3630/2005. Contencios. Anulare act... → |
|---|
