ICCJ. Decizia nr. 3625/2005. Contencios. Anulare act de înstrăinare imobil. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3625/2005
Dosar nr. 2815/2004
Şedinţa publică din 9 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 312/F/C din 17 decembrie 2003, pronunţată în dosarul nr. 4426/F/CONT/2003, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamanta Z.N., în contradictoriu cu SC M. SA Piteşti şi A.P.A.P.S.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 15 august 2002, reclamanta a sesizat Judecătoria Piteşti, cu o acţiune prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a actului de înstrăinare a imobilului compus din: teren în suprafaţă de 4.792,24 mp, situat în comuna Drăganu, judeţul Argeş şi construcţia amplasată pe acest teren, cunoscută sub numele H.T., chemând în judecată pe pârâta SC M. SA Piteşti.
La data de 27 septembrie 2002, reclamanta a depus o cerere suplimentară, „de întregire şi modificare a acţiunii iniţiale", prin care a precizat că solicită să se constate nulitatea absolută parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, seria M08 nr. 0160, eliberat de Ministerul Turismului, la data de 11 octombrie 1993, precum şi a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 76 din 9 februarie 1994, pentru acţiunile aferente activelor prevăzute în anexă, cerând şi introducerea în cauză a A.P.A.P.S., în calitate de pârâtă.
Prin sentinţa civilă nr. 2753 din 7 iulie 2003, pronunţată în dosarul nr. 9191/2002, al Judecătoriei Piteşti, instanţa, invocând din oficiu excepţia necompetenţei materiale, în raport cu cererea principală privind constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, şi-a declinat competenţa, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, ca instanţă de contencios administrativ.
Curtea de apel, la data de 10 decembrie 2003, din oficiu, a invocat excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile de către reclamantă şi, prin hotărârea pronunţată la data de 17 decembrie 2003, a respins acţiunea, ca inadmisibilă, reţinând că au fost încălcate prevederile art. 5 din Legea nr. 29/1990, în vigoare la data respectivă, neadresându-se cu reclamaţie administrativă, organului emitent al actului administrativ a cărui anulare a cerut-o.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, reclamanta, invocând prevederile art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, următoarele:
- instanţa de fond a schimbat obiectul cauzei, stabilind în mod greşit că cererea principală era cea referitoare la certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, deşi acest capăt de acţiune fusese formulat ca o cerere incidentală, situaţie în care competenţa de soluţionare aparţinea instanţei de drept comun;
- instanţa de fond a aplicat în mod greşit prevederile Legii nr. 29/1990, în locul prevederilor Legii nr. 10/2001, deşi a precizat în mod expres, ca temei juridic al acţiunii sale, prevederile art. 46 din această ultimă lege.
În cadrul dezbaterilor, apărătorul recurenţilor a invocat, ca motiv de ordine publică, necitarea în cauză a organului administrativ care a emis actul administrativ.
Recursul este întemeiat, pentru motivul de ordine publică invocat în dezbateri.
Astfel, deşi a reţinut că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă reglementată de art. 5 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, prin aceea că nu s-a adresat cu reclamaţie administrativă, organului administrativ care a emis actul administrativ, instanţa de fond nu a dispus introducerea în cauză a autorităţii publice succesoare a fostului Minister al Turismului.
Or, potrivit prevederilor art. 10 din aceeaşi lege, instanţa este obligată să dispună citarea părţilor şi să ceară autorităţii al cărei act este atacat, să-i comunice întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii lui, precum şi orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei, ceea ce instanţa de fond nu a făcut.
Procedând în acest fel, instanţa de fond a pronunţat o soluţie casabilă în condiţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că recursul va fi admis şi cauza va fi trimisă, pentru rejudecare, aceleiaşi instanţe.
În raport cu soluţia adoptată, urmează ca celelalte motive de recurs să fie cercetate de instanţa de rejudecare, ca apărări.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Z.N., în prezent decedată şi continuat de Z.T. şi Z.C. împotriva sentinţei nr. 312/F/C din 17 decembrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, aceleiaşi instanţe, spre rejudecare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3602/2005. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 3627/2005. Contencios. Anulare răspuns... → |
|---|
