ICCJ. Decizia nr. 3681/2005. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3681/2005
Dosar nr. 1498/2005
Şedinţa publică din 10 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la Curtea de Apel Cluj, la data de 15 martie 2005, reclamantul M.I., în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naţionale - U.M. 02565 Cluj-Napoca şi Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, a solicitat anularea deciziei de imputare nr. F7321 din 20 iulie 2004, emisă de U.M. 02565 Cluj-Napoca şi a deciziei nr. 66 din 16 februarie 2005 a Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, precum şi suspendarea executării acestor acte administrative, până la soluţionarea cauzei.
În susţinerea cererii formulate, reclamantul M.I. a arătat următoarele:
Prin Decizia de imputare nr. F7321 din 20 iulie 2004 a fost stabilită în sarcina sa, răspunderea materială pentru paguba de 113.558.737 lei, produsă în perioada 1 august 2003 - 31 mai 2004, pagubă constatată la data de 19 iulie 2004 de către Comisia de cercetare administrativă, numită prin Ordinul de zi pe unitate nr. 140/2004 al U.M. 02565 Cluj-Napoca.
Împotriva deciziei de imputare, reclamantul a făcut contestaţie la comandantul U.M. 02565 Cluj-Napoca, contestaţie care i-a fost respinsă prin hotărârea nr. 4 din 17 septembrie 2004 a U.M. 02565 Cluj-Napoca. Împotriva hotărârii nr. 4 din 17 septembrie 2004, reclamantul a formulat plângere la Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, plângere care i-a fost respinsă prin Decizia nr. 66 din 16 februarie 2005.
Prin încheierea civilă nr. 252 din 14 aprilie 2005, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul M.I., în favoarea Tribunalului Cluj, secţia de contencios administrativ, litigii de muncă şi asigurări sociale.
În motivarea sentinţei pronunţate, Curtea de Apel Cluj a reţinut, în considerarea dispoziţiilor art. 43 din OG nr. 121/1998, privind răspunderea militară a militarilor, că litigiul dintre reclamant şi Ministerul Apărării Naţionale constituie un conflict de drepturi, în sensul art. 5 din Legea nr. 168/1999, privind soluţionarea conflictelor de muncă. Astfel, Curtea de Apel Cluj a concluzionat că, potrivit art. 72 din Legea nr. 168/1999, coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului aparţine tribunalului, în a cărui circumscripţie îşi are sediul unitatea emitentă a deciziei de imputare.
De asemenea, Curtea de Apel Cluj a mai reţinut că existenţa căilor de atac administrative, obligatorii de parcurs potrivit OG nr. 121/1998, este lipsită de relevanţă juridică, în ceea ce priveşte instanţa competentă să soluţioneze conflictul de drepturi. Aşa fiind, instanţa de fond a mai arătat că nu se poate susţine că natura juridică a cauzei (anularea unei decizii de imputare) este de contencios administrativ, potrivit dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, ci, aşa cum s-a arătat, natura juridică a cauzei este de dreptul muncii.
Împotriva încheierii civile nr. 252 din 14 aprilie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs, atât reclamantul M.I., cât şi pârâtul Ministerul Apărării Naţionale.
Prin motivele de recurs, recurentul-pârât Ministerul Apărării Naţionale a arătat, în esenţă, următoarele:
OG nr. 121/1998 reprezintă legea specială, prin raportare la dreptul comun în materie - Legea nr. 53/2003, Codul muncii şi prevede o procedură administrativ-jurisdicţională de recuperare a prejudiciului şi căi administrativ-jurisdicţionale de atac, de care reclamantul a înţeles să se folosească, astfel încât, potrivit Legii nr. 29/1990, competenţa de soluţionare a cererii de anulare a unui act emis în cadrul acestor proceduri administrativ-jurisdicţionale revenea instanţei de contencios administrativ.
Recurentul-pârât a mai arătat că, şi prin raportare la definiţia actului administrativ-jurisdicţional, dată de art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, obiectul litigiului îl constituie plângerea împotriva unui act administrativ cu caracter jurisdicţional, astfel încât nu sunt incidente în cauză prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999.
În concluzie, recurentul-pârât Ministerul Apărării Naţionale a precizat că potrivit art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţii de apel de la domiciliul reclamantului sau de la domiciliul pârâtului.
În recursul său, recurentul-reclamant M.I. a argumentat faptul că în soluţionarea litigiului, competenţa revine Curţii de Apel Cluj, invocând prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi pe cele ale art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Recursurile sunt fondate şi urmează a fi admise pentru considerentele expuse în continuare.
Răspunderea materială a militarilor este reglementată de OG nr. 121/1998. Art. 30 şi 31 din această ordonanţă instituie pentru persoana care contestă Decizia de imputare, parcurgerea unor căi de atac administrative care, în prima fază, sunt soluţionate de comandantul unităţii care a emis Decizia, iar, în a două fază, de către comisia de jurisdicţie a imputaţiilor care funcţionează, în speţă, în cadrul Ministerului Apărării Naţionale.
Potrivit art. 43 din ordonanţa sus-menţionată, „în situaţia în care, după epuizarea acestor căi de atac, persoanele obligate la repararea prejudiciului în condiţiile prezentei ordonanţe, consideră că au fost lezate într-un drept legitim, se pot adresa instanţei judecătoreşti competente, potrivit legii".
Din interpretarea prevederilor OG nr. 121/1998, reglementare ce delimitează cadrul legal aplicabil răspunderii materiale a militarilor, reiese cu claritate faptul că hotărârea Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Apărării Naţionale este un act administrativ-jurisdicţional de autoritate, emis de un organ al administraţiei publice centrale.
Astfel fiind, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „actele administrativ-jurisdicţionale pot fi atacate direct la instanţa de contencios administrativ competentă potrivit art. 10" din aceeaşi lege, care dispune că „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel".
Ori, în cauză, nu se poate susţine că dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 168/1999 au caracter de reglementare specială, în sensul art. 10 din Legea nr. 554/2004, ci, dimpotrivă, faptul că OG nr. 121/1998 este o reglementare specială faţă de Legea nr. 168/1999. La aceeaşi concluzie se ajunge şi datorită faptului că reglementările aplicabile militarilor au caracter special faţă de dreptul comun în materie, respectiv reglementările din domeniul dreptului muncii.
Pe cale de consecinţă, din interpretarea coroborată a prevederilor art. 43 din OG nr. 121/1998, ale art. 6 alin. (2) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate de M.I. împotriva deciziei de imputare nr. F7321 din 20 iulie 2004, emisă de U.M. 02565 Cluj-Napoca şi a deciziei nr. 66 din 16 februarie 2005 a Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, aparţine curţii de apel.
Cât priveşte competenţa teritorială de soluţionare a contestaţiei formulate de M.I., aceasta aparţine Curţii de Apel Cluj, întrucât, în baza art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul s-a adresat instanţei de la domiciliul său.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de M.I. şi de Ministerul Apărării Naţionale împotriva încheierii nr. 252 din 14 aprilie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează încheierea şi trimite cauza, pentru continuarea judecăţii, la aceiaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3670/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3946/2005. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
