ICCJ. Decizia nr. 3669/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3669/2005
Dosar nr. 1051/2005
Şedinţa publică din 10 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la Curtea de Apel Bucureşti, la data de 22 septembrie 2004, reclamantul G.M. a formulat contestaţie împotriva hotărârii nr. 13.176/11.783 din 11 august 2004, a Casei de Pensii a municipiului Bucureşti - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i-a fost respinsă cererea de recunoaştere a calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 3314 din 10 decembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul G.M., invocând în motivare, considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Prin hotărârea nr. 13.176/11.783 din 11 august 2004, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti a respins cererea formulată de G.M., pentru recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, întrucât pe fotocopiile carnetelor de pontaj, depuse la dosar de către reclamant, în susţinerea persecuţiei invocate, este menţionat numele de M.G., iar nu cel de G.M.
Instanţa de fond a mai constatat că fişele de pontaj zilnic pe anul 1942, ordinul de serviciu nr. 531 din 27 februarie 1944 şi foaia de pontaj pe anul 1944 atestă că numitul M.G. a lucrat în detaşamente de muncă. Instanţa de fond a apreciat că declaraţiile olografe şi autentice date de N.I. şi N.E., în sensul că G.M. este una şi aceeaşi persoană cu M.G., nu sunt concludente, fiind necesar, în acest sens, un act oficial de schimbare a numelui de familie al reclamantului din Go. în G. Totodată, instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu a dovedit imposibilitatea procurării acestui act sau a efectuării demersurilor necesare pe lângă diferite organe ale statului.
Pe cale de consecinţă, luând în considerare faptul că nu s-a făcut dovada că M.G. este una şi aceeaşi persoană cu G.M., instanţa de fond a arătat că nu se poate concluziona că reclamantul a suferit persecuţii din motive etnice, pe motiv că a făcut parte din detaşamente de muncă forţată, nefiind, astfel, incidente prevederile art. 1 lit. d) din OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Împotriva sentinţei civile nr. 3314 din 10 decembrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs, reclamantul G.M., arătând, în esenţă, următoarele:
- îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, pentru a i se recunoaşte calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare;
- schimbarea numelui de familie din Go., în G., s-a făcut în anul 1950, în dovedirea acestui fapt depunând la dosarul de fond: înregistrarea rectificată a certificatului de naştere în Registrul de stare civilă al Raionului Stalin, Sfatul Popular al oraşului Bucureşti, Republica Populară Română.
Recursul este fondat şi se va admite pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Din înscrisurile depuse la dosarul de fond rezultă faptul că M.G. îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, pentru a i se recunoaşte calitatea de beneficiar al drepturilor acordate potrivit OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât în perioadele 28 iulie - 16 septembrie 1942 şi 5 aprilie - 23 august 1944, a prestat muncă obligatorie în detaşamente de muncă, fapt confirmat chiar prin hotărârea nr. 13.176/11.783 din 11 august 2004, emisă de intimata-pârâtă Casa de Pensii a municipiului Bucureşti.
Instanţa de fond, în mod greşit, a soluţionat cauza, raportându-se exclusiv la nedepunerea de către reclamant, a unui act oficial care să menţioneze expres schimbarea numelui de familie din Go., în G., în condiţiile în care identitatea de persoană între M.G. şi G.M., rezultă din chiar actele depuse la dosarul cauzei.
Astfel, din interpretarea cronologică a documentelor depuse la dosarul de fond al cauzei, de către reclamant, rezultă cu claritate faptul că G.M. este una şi aceeaşi persoană cu M.G. Se observă că înregistrarea rectificată a certificatului de naştere pe numele de G.M. a fost eliberată la data de 20 ianuarie 1955, deci ulterior perioadelor de timp, 28 iulie - 16 septembrie 1942 şi 5 aprilie - 23 august 1944, în care reclamantul a prestat muncă obligatorie în detaşamente de muncă, aşa cum rezultă din fişele de pontaj întocmite în anul 1942 şi în anul 1944, pe numele de M.G. Ori, reiese cu evidenţă identitatea de persoană şi faptul schimbării, în perioada dintre anii 1944 şi 1955, a numelui de familie al reclamantului din Go., în G., întrucât certificatul de naştere rectificat este pe numele de G.M., iar numele părinţilor acestuia înscrise în acelaşi certificat, sunt G.I. şi G.A.
La această concluzie se ajunge şi pe baza coroborării menţiunilor înscrise în pontajul zilnic din 1942, Ordinul de serviciu nr. 531 din 27 februarie 1944, buletinul de identitate, înregistrarea rectificată a certificatului de naştere şi Buletinul de înscriere la Biroul populaţiei cu nr. 351 din 1945. Astfel, în aceste documente sunt menţionate aceeaşi dată de naştere - 16 ianuarie 1924; aceleaşi prenume ale părinţilor - tatăl: I.; mama: A., precum şi acelaşi domiciliu - Strada L. De asemenea, în acelaşi sens sunt şi declaraţiile olografe date de N.I. şi N.E.
Faţă de cele arătate, Curtea va admite recursul declarat de G.M. împotriva sentinţei civile nr. 3314 din 10 decembrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, va modifica sentinţa atacată, în sensul admiterii acţiunii formulate de reclamant, va anula hotărârea nr. 13.176/11.783 din 11 august 2004, emisă de pârâtă şi o va obliga pe aceasta, să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioadele 28 iulie - 16 septembrie 1942 şi 5 aprilie - 23 august 1944, începând cu 1 ianuarie 2004.
Recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, începând cu 1 ianuarie 2004, este întemeiată pe dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 309/2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de G.M. împotriva sentinţei civile nr. 3314 din 10 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite acţiunea formulată de reclamantul G.M.
Anulează hotărârea nr. 13.176/11.783 din 11 august 2004, emisă de pârâtă şi obligă pe aceasta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioadele 28 iulie - 16 septembrie 1942 şi 5 aprilie - 23 august 1944, începând cu 1 ianuarie 2004.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3666/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3670/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
