ICCJ. Decizia nr. 4001/2005. Contencios.. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4001/2005
Dosar nr. 966/2005
Şedinţa publică din 23 iunie 2005
Asupra contestaţiei anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 27 noiembrie 2003, reclamanta D.E. a chemat in judecată Casa Judeţeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 5575 din 31 octombrie 2003, emisă de pârâtă şi obligarea ei să-i recunoască calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, ca soţie supravieţuitoare a defunctului D.G.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 49/CA din 21 ianuarie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea atacată şi a obligat pe pârâtă, să-i recunoască calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, ca soţie supravieţuitoare a numitului D.G., decedat la 17 noiembrie 2003.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că martorii audiaţi în cauză confirmă faptul că soţul reclamantei, cu familia lui au fost refugiaţi din localitatea Ponoară, în localitatea Meziad - Vîrfuri de Beiuş, în perioada octombrie 1940 - decembrie 1944, când s-a reîntors acasă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că se impunea respingerea acţiunii, întrucât nu s-a dovedit persecuţia etnică a soţului reclamantei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 7123 din 23 septembrie 2004, a admis recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor, a casat sentinţa atacată şi pe fond, a respins acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că la dosarul cauzei nu există nici un act oficial care să confirme refugierea soţului reclamantei, din cauza persecuţiilor etnice, iar din procesul-verbal întocmit şi depus cu ocazia audierii, la sediul Consiliului Judeţean Bihor, a martorului N.T., nu rezultă calitatea de refugiat a soţului reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta D.E. a formulat contestaţie în anulare.
Contestatoarea, fără să invoce motive prevăzute de art. 318 şi urm. C. proc. civ., a susţinut, în esenţă, în cererea formulată, că este îndreptăţită la acordarea drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât prin dovezile administrate a dovedit că a avut de suferit persecuţii din motive etnice.
Cererea formulată este nefondată pentru următoarele considerente;
Contestaţia în anulare, reglementată prin art. 317 şi 318 C. proc. civ., poate fi exercitată numai în anumite condiţii prevăzute expres de lege, astfel:
- când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii;
- când hotărârea a fost dată de judecători, cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, numai dacă aceste motive nu au fost invocate pe calea recursului sau, deşi au fost invocate, instanţa de recurs le-a respins, pentru că aveau nevoie de verificări sau dacă recursul a fost respins, fără ca el să fi fost judecat pe fond.
Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Verificând cererea formulată de D.E., precum şi Decizia atacată, se constată că în cauză nu sunt incidente nici una din situaţiile prevăzute mai sus.
De altfel, contestatoarea, prin cererea formulată, critică soluţia instanţei de recurs cu privire la temeinicia acesteia.
Or, a da posibilitatea părţilor, de a se plânge aceleiaşi instanţe care a pronunţat hotărârea, de modul în care a apreciat probele, ar echivala cu o nouă cale ordinară de atac, ceea ce ar fi ilegal.
Faţă de considerentele expuse, rezultă că în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 317 şi 318 C. proc. civ. şi contestaţia în anulare urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de D.E. împotriva deciziei nr. 7123 din 23 septembrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3946/2005. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 4183/2005. Contencios. Anulare act... → |
|---|
