ICCJ. Decizia nr. 4199/2005. Contencios. Conflict negativ de competenţă. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4199/2005
Dosar nr. 1985/2005
Şedinţa publică din 1 iulie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 6 ianuarie 2005, pe rolul Tribunalul Neamţ, secţia civilă, reclamanţii J.M., B.V., P.I., P.V., N.M., A.N., A.M., O.D., E.O., A.S., D.E., B.C., F.L., Ş.C., F.A.M., T.I., D.C., V.C.V., U.A.M., judecători la Judecătoria Neamţ, au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Neamţ şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând obligarea acestora, prin hotărârea ce se va pronunţa, la plata drepturilor băneşti, reprezentând prima de vacanţă pe anii 2001, 2002, 2003 şi 2004, sumele urmând a fi actualizate în raport cu rata inflaţiei la data efectuării plăţii. Reclamanţii au mai solicitat şi obligarea ordonatorului principal de credite şi a Ministerului Finanţelor Publice, de a include în bugetul pe anul 2005, sumele necesare plăţii primelor de vacanţă restante, arătând în motivarea acţiunii lor, că în anul 2000, prin art. 411 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea personalului din organele autorităţii judecătoreşti, astfel cum a fost introdus prin art. 1 din OG nr. 83/2000, a fost acordat magistraţilor, dreptul de a beneficia pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizaţia de concediu, de o primă egală cu indemnizaţia brută, din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
În fapt, plata acestor drepturi nu a fost niciodată făcută, întrucât textul legal menţionat a fost suspendat pe o perioadă de 2 ani şi ulterior a fost abrogat.
Tribunalul Neamţ, secţia civilă, prin sentinţa nr. 135/C din 18 martie 2005, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, apreciind că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 42 din OUG nr. 177/2002, normă specială, potrivit cu care magistraţii nemulţumiţi de modul de stabilire a drepturilor salariale, pot face contestaţie, în termen de 5 zile de la data comunicării, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei sau după caz ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dispoziţiile Codului muncii având, astfel, caracter de normă generală.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1006 din 26 mai 2005, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Neamţ şi constatând ivirea conflictului negativ de competenţă, a înaintat dosarul, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, potrivit art. 22 C. proc. civ.
Înalta Curte, examinând conflictul negativ de competenţă ivit între cele două instanţe, în raport cu obiectul acţiunii reclamanţilor, respectiv acordarea primei de vacanţă corespunzător perioadei 2001 - 2004, pentru magistraţi, şi faţă de prevederile legale incidente, stabileşte că în cauză competenţa materială de soluţionare revine Tribunalului Neamţ, secţia civilă.
În mod legal dreptul reclamanţilor magistraţi s-a născut anterior aplicării OUG nr. 177/2002, respectiv anterior datei de 1 ianuarie 2003, acest drept fiind recunoscut prin art. 1 din OG nr. 83/2000 şi reglementat prin prevederile art. 411 alin. (1) din Legea nr. 50/1996.
Totodată, Înalta Curte reţine că plata drepturilor băneşti solicitate cu titlu de primă de vacanţă corespunzător perioadei 2001 - 2004, nu reprezintă drept salarial în sensul art. 42 din OUG nr. 177/2002, întrucât reclamanţii nu au contestat modul de calcul al primei, ca atare, ci faptul că dreptul legal acordat, constând în prima de concediu, nu a fost niciodată respectat şi valorificat.
În raport cu această situaţie nu sunt aplicabile prevederile art. 42 din OUG nr. 177/2002, ceea ce atrage stabilirea competenţei în soluţionarea litigiului de faţă, în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia civilă, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului ivit între Tribunalul Neamţ, secţia civilă şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în soluţionarea litigiului dintre J.M., B.V., P.I., P.V., N.M., A.N., A.M., O.D., E.O., A.S., D.E., B.C., F.L., Ş.C., F.A.M., T.I., D.C., V.C.V., U.A.M., Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Neamţ şi Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4195/2005. Contencios. Conflict negativ de... | ICCJ. Decizia nr. 4202/2005. Contencios. Conflict negativ de... → |
|---|
