ICCJ. Decizia nr. 408/2005. Contencios. Suspendarea executarii unor prevederi ale H. G. 930/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 408/2005
Dosar nr. 5369/2003
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 28 noiembrie 2003, la Curtea de Apel Bucureşti, SC P.I. SA a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 1488, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, la 1 noiembrie 2003.
În motivarea recursului, petenta a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a respins acţiunea de suspendare a executării unor prevederi ale HG nr. 930/2002, privind atestarea domeniului public al judeţului Ilfov, precum şi al oraşelor şi comunelor judeţului Ilfov, formulată de SC P.I. SA, în baza art. 9 din Legea nr. 29/ 1990.
S-a precizat că SC P.I. SA Ilfov este proprietara activelor bazinelor piscicole cuprinse în anexele HG nr. 930/2002, a căror suspendare a fost solicitată, terenurile aferente acestor bazine fiind proprietatea statului, administrate de A.D.S.
S-a menţionat că prin hotărârea de Guvern sus citată, bazinele piscicole amenajate (amenajări piscicole) ale căror construcţii speciale hidrotehnice (mijloace fixe, active corporale), sunt proprietatea SC P.I. SA, constituind patrimoniul, respectiv capitalul social al acesteia, în număr de 53, însumând 733,86 ha, din totalul de 70 bazine, însumând 920,25 ha, au fost incluse în domeniul public al unor comune din judeţul Ilfov.
Prin aceasta se susţine de recurentă, SC P.I. SA a fost în fapt expropriată de majoritatea capacităţilor de producţie, aceste aspecte formând obiectul dosarului nr. 2193/2003.
Recurenta a mai precizat că, deşi practic, SC P.I. SA este expropriată de întregul său patrimoniu, desfiinţată, instanţa de fond a considerat, în mod nejustificat că nu a fost făcută „dovada unui caz justificat şi a necesităţii prevenirii producerii unei pagube iminente".
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin sentinţa nr. 1488 din 1 octombrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins cererea reclamantei SC P.I. SA, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, privind suspendarea executării unor prevederi ale HG nr. 930/2002, respectiv din anexele acestei hotărâri de guvern.
În motivarea hotărârii, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu face dovada unui caz bine justificat şi a necesităţii prevenirii producerii unei pagube iminente ce nu ar putea fi înlăturată decât prin suspendarea actului administrativ în litigiu, nefiind întrunite condiţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 29/1990.
Sentinţa atacată este nelegală, astfel încât recursul declarat va fi admis conform dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
Aşa cum rezultă din însăşi cererea de chemare în judecată, situaţie necontestată în cauză, bazinele piscicole amenajate (amenajări piscicole) ale căror construcţii speciale hidrotehnice (mijloace fixe, active corporale), sunt proprietatea SC P.I. SA, constituind patrimoniul, respectiv capitalul social al acesteia, în număr de 53, însumând 773,86 ha, din totalul de 70 bazine, însumând 920,25 ha, au fost incluse în domeniul public al unor comune din judeţul Ilfov.
Reclamanta a mai susţinut prin reprezentant, în şedinţă publică, că există pericolul imediat ca aceste bunuri să fie vândute, purtându-se negocieri în acest sens.
Reprezentantul intimatei-interveniente, în nume propriu, comuna Pantelimon, nu a contestat această situaţie.
Aşa fiind, se constată că sunt întrunite cerinţele dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 29/1990 (caz justificat şi iminenţa producerii unei pagube ce nu ar putea fi înlăturată decât prin suspendarea executării actului în litigiu), astfel încât recursul declarat va fi admis, cu consecinţa juridică a suspendării actului administrativ atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC P.I. SA Baloteşti împotriva sentinţei civile nr. 1488 din 1 octombrie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată.
Admite cererea şi dispune suspendarea executării unor prevederi ale HG nr. 930/2002, ce vizează pe reclamantă, până la soluţionarea definitivă a acţiunii.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 407/2005. Contencios. Anulare decizie Comisie.... | ICCJ. Decizia nr. 417/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
