ICCJ. Decizia nr. 418/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 418/2005
Dosar nr. 6586/2004
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul C.D. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Bihor, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta şi pe calea contenciosului administrativ, să dispună anularea hotărârii nr. 9370 din 30 ianuarie 2004 şi pe cale de consecinţă, să i se recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în toamna anului 1944, împreună cu părinţii lui, au fost strămutaţi din localitatea de domiciliu, Lugaşu de Jos, în satul Budoi (Ungaria).
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 292/CA/2004 - PI din 19 aprilie 2004, a admis acţiunea introdusă de reclamant, dispunând anularea hotărârii nr. 9370 din 30 ianuarie 2004, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că la 23 august 1944, armata română şi maghiară nu au mai fost aliaţi în cel de-al doilea război mondial, au devenit adversari, dată de la care conflictele inter-etnice existente şi până la această dată, au luat o mare amploare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Bihor, criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Bihor, susţinând în esenţă că reclamantul nu a fost persecutat, astfel încât să se poată justifica refugiul acestuia dintr-o localitate aflată pe teritoriul Ungariei, într-o altă localitate aflată tot în Ungaria, în perioada august 1944 - octombrie 1944.
Recursul este întemeiat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Conform prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aşa cum a fost modificată şi aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare: „beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit din motive etnice, după cum urmează (…) lit. c), a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate".
Prin hotărârea nr. 9634 din 30 ianuarie 2004, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, s-a respins cererea petentului C.D., prin care solicita să i se acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu motivarea că nu s-a făcut dovada persecuţiei din motive etnice, în perioada 24 august 1944 - octombrie 1944.
„Într-adevăr, petentul C.D. s-a născut la data de 7 august 1934, în Lugaşu de Jos, judeţul Bihor, din părinţii C.G. şi C.M. şi la 24 august 1944, împreună cu aceştia, a fost strămutat din localitatea Lugaşu de Jos, în localitatea Budoi, ambele localităţi aparţinând Ungariei".
Aşa fiind, în cauză nu poate fi vorba de persecuţie etnică, reclamantul nefiind constrâns să se refugieze într-o localitate aparţinând României, ci, dimpotrivă, el a ales să se mute într-o localitate aflată tot sub ocupaţia autorităţilor maghiare.
Pe de altă parte, ceea ce i-a forţat pe românii care domiciliau în teritoriul ocupat de regimul hortyst, să se refugieze şi să nu se mai reîntoarcă în localitatea de domiciliu, a fost tocmai teroarea psihică şi materială aplicată de acest regim, aşa încât reîntoarcerea reclamantului, după numai 3 luni în localitatea de domiciliu, nu conduce la concluzia că acest ar fi fost persecutat pe motive etnice şi să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, lege cu un profund caracter reparatoriu pentru cei care au fost grav prejudiciaţi din puncte de vedere etnic.
Faţă de cele ce preced, recursul apare ca fondat, urmând a fi admis, a se casa sentinţa atacată şi în fond, a se respinge acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 292/CA/2004 - PI din 19 aprilie 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 417/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 419/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
