ICCJ. Decizia nr. 419/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 419/2005
Dosar nr. 6588/2004
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul M.V. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Bihor, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta şi pe calea contenciosului administrativ, să dispună anularea hotărârii nr. 9375 din 23 ianuarie 2004 şi recunoaşterea calităţii sale de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că s-a născut la data strămutării părinţilor săi.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 290/CA/2004 - PI din 19 aprilie 2004, a admis acţiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii nr. 9375 din 23 ianuarie 2004, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că pârâta în mod greşit a reţinut că reclamantul, nefiind născut la data strămutării părinţilor, nu beneficiază de prevederile legii, deoarece dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, au fost modificate prin Legea nr. 586/2002, în sensul că şi refugiaţii beneficiază de prevederile legii.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Bihor.
Recurenta a susţinut că reclamantul nu era născut la data strămutării părinţilor săi şi ca urmare, nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutat, din motive etnice, aşa cum expres şi limitativ prevede art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Legislaţia română nu recunoaşte capacitatea de folosinţă şi domiciliu în favoarea fătului conceput, singura excepţie fiind cea în care fătul conceput să se fi născut viu, pentru a i se deschide dreptul de moştenire.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 1 al Legii nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legii, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice.
Din actele dosarului şi declaraţiile martorilor rezultă că părinţii reclamantului, M.P. şi M.M., s-au refugiat, pe motive etnice, din localitatea Borod, în localitatea Zece Hotare şi ulterior, în luna septembrie 1940, în localitatea Beiuş.
În anul 1941, M.F. a plecat în localitatea Zăgujeni, judeţul Caraş Severin, unde l-a născut pe M.P.
Legea nu a înţeles, însă, să acorde părinţilor, statutul de refugiaţi, iar copiilor născuţi în această perioadă, să le stabilească un alt tratament.
Este evident că şi copii au avut de suportat aceleaşi consecinţe grele de viaţă, motiv pentru care instanţa de fond, legal şi temeinic a admis acţiunea, stabilind că şi copii născuţi în perioada în care părinţii au fost strămutaţi, refugiaţi, sunt beneficiari ai drepturilor ce se acordă conform OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Faţă de aceste considerente, Curtea constată că recursul declarat este nefondat, iar pe cale de consecinţă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 290/CA/2004 - PI din 19 aprilie 2004, a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 418/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 422/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
