ICCJ. Decizia nr. 417/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 417/2005
Dosar nr. 6366/2004
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul F.A. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Mureş, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta, să dispună a i se acorda drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 111 din 26 aprilie 2004, a respins acţiunea formulată de reclamant, reţinând că acesta nu a făcut dovada vreunei împrejurări care l-ar fi pus în imposibilitate de a ataca în termen, hotărârea.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, F.A., susţinând că nu a cunoscut conţinutul Legii nr. 309/2002 şi a reiterat motivele invocate în faţa instanţei de fond.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002, „împotriva hotărârii casei de pensii, persoana interesată poate face contestaţie la curtea de apel, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990".
În cauză, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, hotărârea a fost expediată contestatorului, la data de 20 mai 2003, iar contestaţia formulată împotriva acestei hotărâri a fost înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureş, sub nr. 125, la 20 februarie 2004.
Cum contestaţia a fost introdusă cu depăşirea termenului de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, iar contestatorul nu a făcut dovada vreunei împrejurări care să-l fi împiedicat să atace în termen, hotărârea, în mod corect instanţa de fond a dispus admiterea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune al contestatorului şi pe cale de consecinţă, i-a respins contestaţia formulată.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa niciunui motiv de casare, recursul declarat de F.A. urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.A., împotriva sentinţei civile nr. 111 din 26 aprilie 2004, a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 408/2005. Contencios. Suspendarea executarii... | ICCJ. Decizia nr. 418/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
