ICCJ. Decizia nr. 396/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 396/2005
Dosar nr. 3201/2004
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 12 februarie 2004, la Curtea de Apel Cluj, Casa Judeţeană de Pensii Maramureş a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 57 din 14 ianuarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, solicitând casarea acesteia, pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, recurenta a susţinut că numitul C.I., soţul decedat al numitei P.V., soţia supravieţuitoare, s-a născut după ce părinţii săi refugiaţi au ajuns în oraşul Braşov, astfel încât nu este persoană strămutată în altă localitate, din motive etnice.
Din probele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin sentinţa nr. 57 din 14 ianuarie 2004, Curtea de Apel Cluj a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta P.V., împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Maramureş. S-a anulat hotărârea nr. 1575 din 20 octombrie 2003, emisă de pârâtă. S-a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre şi să recunoască reclamantei, în calitate de soţie supravieţuitoare, drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, modificată şi aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, după soţul său C.I., a decedat.
În cuprinsul hotărârii atacate s-a reţinut că potrivit art. 4 din OUG nr. 173/2000 şi OUG nr. 242/2000, soţul supravieţuitor al celui dispărut, care a avut calitatea de strămutat, are dreptul la o indemnizaţie lunară prevăzută de lege, dacă ulterior nu s-a căsătorit - situaţie în care se află petenta.
Sentinţa instanţei de fond este legală.
Intimata este soţia supravieţuitoare a numitului C.I., născut în timpul refugiului pârâţilor săi, deci având acelaşi regim juridic, de strămutat din motive etnice, ca şi părinţii săi.
Părinţii lui C.I. s-au refugiat din motive etnice, din localitatea Lemniu, în iulie 1942, în Braşov, revenind în localitatea de domiciliu, în 6 martie 1945.
Aşa fiind, petenta are dreptul, aşa cum a stabilit şi instanţa de fond, la o indemnizaţie lunară, potrivit Legii nr. 189/2000, de pe urma soţului ei C.I. care, ca şi părinţii săi şi împreună cu aceştia, a fost refugiat în perioada iulie 1942 - 6 martie 1945.
Recursul fiind neîntemeiat, va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Maramureş împotriva sentinţei civile nr. 57 din 14 ianuarie 2004, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 387/2005. Contencios. Suspendarea provizorie a... | ICCJ. Decizia nr. 407/2005. Contencios. Anulare decizie Comisie.... → |
|---|
