ICCJ. Decizia nr. 413/2005. Contencios. Anulare decizie emisă de U.A.R. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 413/2005
Dosar nr. 6400/2004
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 21 august 2002, reclamantul N.I. a solicitat în contradictoriu cu Baroul de Avocaţi Bacău şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, recunoaşterea dreptului său prevăzut de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 şi obligarea pârâţilor la plata sumei de 220 milioane lei, daune morale şi materiale.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 138 din 23 martie 2004, a respins excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de Baroul de Avocaţi Bacău şi a respins ca nefondată acţiunea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că potrivit art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, primirea în barou, cu scutire de examen, este o posibilitate, o facultate, iar nu o obligaţie condiţionată doar de îndeplinirea unuia dintre criteriile prevăzute la lit. a) şi b) ale aceluiaşi text, nelimitându-se la vechimea minimă în activităţi juridice.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 1, art. 47 şi art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, precum şi dispoziţii din Constituţia României, prin soluţia pronunţată.
Totodată, reclamantul a arătat că instanţa a interpretat în mod greşit dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, încât se impunea admiterea acţiunii, întrucât erau îndeplinite condiţiile prevăzute de textul legal menţionat.
Recursul este întemeiat.
Caracterul liber al profesiei de avocat presupune respectarea cadrului legal, respectiv dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, instanţa de judecată fiind abilitată să constate că în măsura în care dreptul recunoscut de lege, există, el trebuie recunoscut şi de către autoritatea publică, care nu poate refuza cererea de primire în profesia de avocat pe alte criterii, decât cele consacrate prin textul legii.
Potrivit art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, la cerere „poate fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, titularul diplomei de doctor în drept şi cel care, anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult, timp de cel puţin 10 ani".
Textul legal menţionat stabileşte un drept faţă de persoanele care îndeplinesc şi celelalte condiţii de înscriere în avocatură, şi nu o posibilitate sau o facultate.
Prevederea „legală", „poate fi primit în profesie", trebuie înţeleasă în sensul că dacă o persoană se află într-una din situaţiile prevăzute în art. 16 din lege şi solicită primirea în profesia de avocat, cererea trebuie să fie admisă, dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii.
În speţă, instanţa de fond a soluţionat cauza, exclusiv pe baza avizului Baroului de Avocaţi Bacău şi a deciziilor Comisiei Permanente, respectiv a Uniunii Naţionale a Barourilor, fără să solicite dosarul pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor necesare primirii în profesia de avocat, cu scutire de examen.
Măsura refuzului primirii în profesia de avocat cu scutire de examen nu poate fi discreţionară, iar când în urma verificării se constată îndeplinirea condiţiilor legale, de către persoana care a formulat o atare cerere, ea devine un drept care trebuie recunoscut legal.
Instanţa de fond, cu ocazia rejudecării, va verifica dacă reclamantul îndeplineşte condiţiile de vechime, respectiv funcţia avută, solicitând în acest sens dosarul existent la Baroul de Avocaţi Bacău, în care se găsesc actele necesare efectuării unei aprecieri corecte, bazată exclusiv pe textul legal aplicabil cauzei.
Aşa fiind, prin admiterea recursului reclamantului se va dispune potrivit art. 313 C. proc. civ., casarea sentinţei atacate şi trimiterea dosarului, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de N.I., împotriva sentinţei civile nr. 138 din 23 martie 2004, a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 412/2005. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 414/2005. Contencios. îndreptare eroare... → |
|---|
