ICCJ. Decizia nr. 4202/2005. Contencios. Conflict negativ de competenţă. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4202/2005
Dosar nr. 1986/2005
Şedinţa publică din 1 iulie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18 noiembrie 2004, pe rolul Tribunalului Bacău, reclamanţii F.D., S.G., P.C., U.L., M.S. şi S.M. au chemat în judecată Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Finanţelor Publice şi U.M. 02520, solicitând obligarea pârâţilor la plata drepturilor băneşti, reprezentând prima de concediu pe anii 2001, 2002, 2003 şi 2004, actualizată cu rata inflaţiei la data efectuării plăţii.
Tribunalul Bacău, secţia civilă, prin sentinţa nr. 126/D din 25 februarie 2005, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe reclamanţii F.D., S.G. şi P.C., la Curtea de Apel Bucureşti şi a reţinut, spre soluţionare, cererea celorlalţi reclamanţi.
În motivarea hotărârii s-a reţinut faptul că potrivit dispoziţiilor prevăzute de art. 42 alin. (2) din OUG nr. 177/2002, privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, competenţa soluţionării cererilor magistraţilor şi personalului auxiliar de specialitate aparţine Curţii de Apel Bucureşti, iar primii trei reclamanţi sunt magistraţi, motiv pentru care le sunt aplicabile aceste prevederi legale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1005 din 26 mai 2005, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei disjunse, în favoarea Tribunalului Bacău şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, sesizând Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a ajunge la o asemenea concluzie, Curtea a reţinut, în esenţă, faptul că prima de vacanţă solicitată de reclamanţi, este un drept născut mai înainte de apariţia OUG nr. 177/2002 şi, în consecinţă, inaplicabil cererii de faţă.
Analizând conflictul negativ de competenţă ivit între cele două instanţe, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat faptul că, în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente în cauză, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Bacău.
Dreptul reclamanţilor la prima de vacanţă, solicitată prin cererea introductivă, a fost recunoscut prin art. 1 din OG nr. 83/2000 şi reglementat prin prevederile art. 411 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, deci anterior intrării în vigoare a OUG nr. 177/2000, astfel încât suntem în faţa unui drept patrimonial, un drept de creanţă născut în favoarea titularilor acestui drept (drept conferit prin dispoziţiile legale mai sus menţionate).
Valorificarea acestui drept are loc pe calea dreptului comun, fiind un drept de creanţă exclusiv, motiv pentru care competenţa soluţionării cauzei aparţine tribunalului, în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului ivit între Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Bacău, secţia civilă, în soluţionarea cauzei privind pe F.D., S.G., P.C., U.L., M.S., S.M., Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Ministerul Apărării Naţionale şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia parchetelor militare, în favoarea Tribunalului Bacău.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4199/2005. Contencios. Conflict negativ de... | ICCJ. Decizia nr. 4250/2005. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
