ICCJ. Decizia nr. 4217/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 6 decembrie 2004, reclamantul T.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 13665/513 din 4 octombrie 2004, emisă de Casa de Pensii a municipiului București și recunoașterea calității de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice, fiind născut după strămutarea părinților săi, ca urmare a schimbului de populație dintre România și Bulgaria, în baza Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 246 din 15 februarie 2005, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 13665/513 din 4 octombrie 2004, emisă de pârâtă și a obligat pârâta să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut la data de 18 septembrie 1942, dată la care părinții săi erau strămutați ca urmare a schimbului de populație dintre România și Bulgaria și a dobândit prin naștere, statutul de strămutat, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.
împotriva acestei sentinței a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, solicitând casarea hotărârii și respingerea acțiunii formulate de T.M.
Recurenta a susținut că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar intimatul nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și limitativ prin dispozițiile legale sus-menționate.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c), a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea ca urmare a schimbului de populație dintre România și Bulgaria, în baza Tratatului din 1940, este o modalitate de persecuție etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui și până la data retrocedării pământului românesc.
Situația de strămutat a rezultat din probele administrate în cauză, respectiv situația de avere imobiliară rurală a locuitorului N.V.T., emisă de Arhivele Naționale și copiile actelor de stare civilă depuse.
Interpretarea dată de instanță este legală și nu adaugă la lege.
în consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat și, în baza art. 312 C. proc. civ., a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4222/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4215/2005. Contencios → |
|---|
