ICCJ. Decizia nr. 4224/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 19 octombrie 2004, așa cum a fost precizată, reclamanta C.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, anularea hotărârii nr. 17103 din 20 septembrie 2004, emisă de pârâtă și menținerea hotărârii nr. 17103 din 11 martie 2004, a aceleiași autorități.
în motivare, reclamanta a arătat că prin hotărârea nr. 17103 din 11 martie 2004, autoritatea pârâtă i-a recunoscut calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 august 1944 - 6 martie 1945.
Că, ulterior, prin hotărârea nr. 17103 din 20 septembrie 2004, pârâta a revenit asupra primei hotărâri și, apreciind, în mod eronat, că există neconcordanță între actele depuse la dosar și declarațiile martorilor, a anulat-o.
Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 109/CA din 4 martie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea Casei Județene de Pensii Constanța și a constatat calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu modificări și completări.
Instanța a reținut că soluția se impune, întrucât, prin probele administrate, reclamanta și-a dovedit calitatea de persoană strămutată, din motive etnice, din Basarabia, în România, în perioada 15 august 1944 - 6 martie 1945.
împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut, în esență, că hotărârea primei instanțe este greșită, întrucât declarațiile martorilor sunt infirmate de actele depuse, din care rezultă că în anul 1943, intimata-reclamantă urma cursurile liceului din Constanța, or, în acel an, persecuțiile etnice nu se puteau invoca, Basarabia fiind teritoriu românesc.
Recursul este nefondat.
Din probele administrate în cauză, respectiv acte de studii, acte de stare civilă și declarațiile martorilor M.C. și C.V., rezultă că reclamanta a făcut dovada, în condițiile prevăzute de art. 4 din H.G. nr. 127/2002 că, împreună cu familia, s-au refugiat din localitatea de domiciliu, aparținând de Chișinău - Basarabia, în România, stabilindu-se în Constanța.
în ceea ce privește motivul refugiului, acesta trebuie apreciat în funcție de realitățile istorice ale momentului, fiind de notorietate persecuțiile exercitate de către armatele sovietice, asupra populației române din zonă.
Nu poate fi reținută susținerea recurentei, potrivit căreia, în anul 1943, intimata s-ar fi aflat deja în Constanța, împrejurarea rezultând din foaia matricolă eliberată de Liceul de fete Constanța.
Astfel, din acest înscris reiese că intimata a fost înscrisă la Liceul comercial de fete din Constanța, pe baza unui certificat eliberat la 20 decembrie 1943, iar aspectul acesta este confirmat și de matricola școlară emisă de Liceul comercial de fete "Regina Maria", din care rezultă că în anul școlar 1943 - 1944, intimata a urmat cursurile acestui liceu din Chișinău.
Reținând corect situația de fapt dedusă judecății și aplicând corespunzător prevederile legale incidente, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, conform art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea a respins recursul, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4225/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4228/2005. Contencios → |
|---|
