ICCJ. Decizia nr. 4215/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 16 decembrie 2004, reclamanta G.S. a solicitat anularea hotărârii nr. 13909/582 din 15 noiembrie 2004, emisă de Casa de Pensii a municipiului București și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană strămutată din motive etnice, fiind născută după strămutarea părinților săi, ca urmare a schimbului de populație dintre România și Bulgaria, în baza Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 158 din 26 ianuarie 2005, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 13909/582 din 15 noiembrie 2004 și a obligat pârâta să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut la data de 1 mai 1943, dată la care părinții săi erau strămutați ca urmare a schimbului de populație dintre România și Bulgaria, a dobândit prin naștere, statutul de strămutată, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, solicitând casarea hotărârii și respingerea acțiunii formulate de G.S.
Recurenta a susținut că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederile referitoare la persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar intimata nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și limitativ prin dispozițiile legale sus-menționate.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea ca urmare a schimbului de populație dintre România și Bulgaria, în baza Tratatului din 1940, este o modalitate de persecuție etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui și până la data retrocedării pământului românesc.
Situația de strămutat a rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor A.V., G.D., situația de avere rurală a tatălui intimatei și declarația acestuia din 10 septembrie1940, precum și din copiile actelor de stare civilă depuse.
Interpretarea dată de instanță este legală și nu adaugă la lege
în consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat și, în baza art. 312 C. proc. civ., a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4217/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4214/2005. Contencios → |
|---|
