ICCJ. Decizia nr. 4234/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 15 noiembrie 2004, reclamantul P.O. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, modificarea hotărârii nr. 10201 din 6 septembrie 2004 și a deciziei nr. 258933 din 4 octombrie 2004, emise de pârâtă, în sensul majorării perioadei pentru care i s-au acordat drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, cu consecința măririi cuantumului indemnizației respective.
în motivare, reclamantul a arătat că, în mod eronat, prin actele contestate, pârâta i-a acordat și calculat drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, doar pentru o perioadă de 1 an, 11 luni și 21 de zile, deși a dovedit că a efectuat stagiul militar pe o perioadă de 3 ani.
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 87 din 3 martie 2005, a disjuns cererea privind contestarea deciziei nr. 258933 din 4 octombrie 2004 și a declinat competența de soluționare a acestei cereri, în favoarea Tribunalului Dolj.
Totodată, a admis cererea privind hotărârea nr. 10201 din 6 septembrie 2004, pe care a anulat-o. A constatat că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 1 noiembrie 1952 - 16 decembrie 1955 și a obligat pârâta să acorde aceste drepturi, începând cu data de 1 septembrie 2004.
Instanța a reținut că, potrivit prevederilor art. 155 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 19/2000, tribunalele soluționează în primă instanță, litigiile privind modul de stabilire și de plată a pensiilor, a indemnizațiilor și a altor drepturi de asigurări sociale.
Cu privire la al doilea capăt de cerere, instanța a apreciat că soluția se impune, în raport cu mențiunile din livretul militar, din care rezultă că în perioada 1 noiembrie 1952 - 16 decembrie 1955, reclamantul a efectuat stagiul militar la C.M.R. G. Jiului, cu specialitatea "combatant neinstruit".
împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut, în esență, că hotărârea primei instanțe este greșită, întrucât, așa cum rezultă din fișa de evidență a reclamantului, eliberată de U.M. 02405 Pitești, acesta a efectuat stagiul militar în condițiile prevăzute de Legea nr. 309/2002, doar pentru perioada 25 decembrie 1953 - 16 decembrie 1955, perioada 1 noiembrie 1952 - 25 decembrie 1953 fiind efectuată la U.M. 03434, ca artilerist la tunurile antiaeriene de calibru mijlociu, ceea ce îl exclude de la acordarea drepturilor legale compensatorii pentru acest din urmă interval.
Recursul este fondat.
Este necontestat că, în intervalul 1 noiembrie 1952 - 25 decembrie 1953, recurentul a efectuat stagiul militar în cadrul U.M. 03434, din sistemul fostului Minister al Forțelor Armate, iar nu în cadrul unor detașamente de muncă din sistemul fostei Direcții Generale a Serviciului Muncii, structură civilă care a funcționat fie în sistemul fostului Minister al Construcțiilor, în perioada 1950 - 1956, fie ca structură subordonată fostei Președinții a Consiliului de Miniștri, în perioada 1956 - 1961.
în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acesteia, doar persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
întrucât, pe calea interpretării, instanța de fond a adăugat la lege, o categorie de persoane exclusă de legiuitor, a pronunțat o hotărâre nelegală.
în concluzie, recursul pârâtei a fost admis, a fost casată sentința atacată și, în fond, a fost respinsă acțiunea reclamantului, ca nefondată.
Față de dezlegarea dată în ceea ce privește capătul de cerere principal, se constată că acțiunea referitoare la capătul de cerere accesoriu, a cărui judecare a fost disjunsă, a rămas fără obiect.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4240/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4237/2005. Contencios → |
|---|
