ICCJ. Decizia nr. 4238/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 7 februarie 2005, reclamantul C.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 15267 din 13 decembrie 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice, fiind născut în timpul refugiului familiei sale.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 174 din 21 martie 2005, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 15267 din 13 decembrie 2004, emisă de pârâtă și a obligat pârâta, să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. e) din Legea nr. 189/2000.
Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut la data de 6 octombrie 1941, dată la care părinții săi erau refugiați, din motive etnice, din localitatea de domiciliu și a dobândit prin naștere, statutul de refugiat, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. e) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând casarea hotărârii și respingerea acțiunii formulate de C.A.
Recurenta a susținut că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar intimatul nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și limitativ prin dispozițiile legale sus-menționate.
Recursul se va admite, în sensul și considerarea celor ce se vor expune în continuare.
în conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu, iar prin art. 2 din Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
în speță, instanța de fond a apreciat exclusiv pe baza a două documente de stare civilă (certificatul de naștere al reclamantului și extrasul din registrul stării civile cu privire la acest fapt), că intimatul s-ar încadra în dispozițiile legale de mai sus,în calitate de copil născut în timpul refugiului părinților săi.
Din toată economia dosarului, nu rezultă, însă, că reclamantul a dovedit împrejurările de fapt invocate și care l-ar îndreptăți la acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de lege.
Chiar dacă în hotărârea emisă de Casa de Pensii a municipiului București se arată că în dovedirea cererii sale, petentul a anexat acte de stare civilă, de identitate și declarații autentificate a doi martori, acestea nu au fost depuse la dosarul cauzei.
Față de dovezile insuficiente aflate la dosar, instanța nu putea aprecia, în condițiile prevăzute de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., dacă susținerile reclamantului sunt sau nu reale, în ceea ce privește refugiul familiei sale, perioada acestui refugiu și dacă această împrejurare reprezintă sau nu, concretizarea unei persecuții din motive etnice.
Prin urmare, pentru elucidarea situației și clarificarea faptului generator de drepturi și pentru a nu priva părțile de o fază procesuală, Curtea a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță, în vederea suplimentării probatoriului, cu declarațiile martorilor invocate în actul contestat, precum și cu orice alt mijloc de dovadă permis de lege, pentru dovedirea împrejurărilor refugiului părinților reclamantului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4256/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4277/2005. Contencios → |
|---|
