ICCJ. Decizia nr. 4237/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 7 ianuarie 2005, reclamantul C.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bistrița Năsăud, anularea hotărârii nr. 1436 din 22 noiembrie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în mod eronat, prin actul contestat, pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor compensatorii, deși a dovedit că are calitatea de persoană strămutată, din motive etnice, în accepțiunea actului normativ indicat.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 134 din 3 martie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să recunoască reclamantului, statutul de persoană refugiată, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2004.
Instanța de fond a reținut că soluția se impune în raport cu probele administrate și cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000.
împotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bistrița Năsăud, solicitând modificarea acestei hotărâri, în sensul respingerii acțiunii, în principal, ca tardiv introdusă și, în subsidiar, ca neîntemeiată.
Recurenta a susținut că, în mod eronat, prima instanță a respins excepția tardivității acțiunii, deși a dovedit că intimatul a formulat cererea la instanță, peste termenul prevăzut de lege.
în ceea ce privește fondul cauzei, recurenta a arătat, în esență, că soluția instanței de fond este greșită, întrucât intimatul nu și-a dovedit cu acte oficiale, statutul de refugiat, declarațiile martorilor neînsoțite de probe că s-au aflat în aceeași situație de refugiat, fiind, în opinia sa, insuficiente.
Recursul se va admite, în sensul și în considerarea celor ce urmează.
într-adevăr, prin întâmpinarea depusă în dosarul de fond, la 8 martie 2005, recurenta-pârâtă a invocat, pe cale de excepție, tardivitatea introducerii contestației împotriva hotărârii nr. 1436 din 22 noiembrie 2004, depunând ca dovadă, copia borderoului de expediție din 29 noiembrie 2004.
Fără să solicite reclamantului, să facă dovada datei comunicării actului contestat, instanța fondului s-a limitat la a constata că excepția invocată este nefondată, reținând că nu sunt probe care să ateste data certă a primirii hotărârii.
De altfel, și în ceea ce privește fondul cauzei, hotărârea primei instanțe s-a bazat pe un probatoriu neconcludent, actele de stare civilă depuse și declarațiile martorilor, neînsoțite de documente oficiale sau de dovada că acestea nu se pot obține de la Arhivele Statului, fiind insuficiente pentru stabilirea, în condițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., a stării reale de fapt invocate de către intimatul-reclamant.
în concluzie, în vederea verificării cu exactitate a datei comunicării hotărârii administrative contestate în cauză, pentru a se putea stabili dacă s-a respectat termenul legal de promovare a acțiunii și în subsidiar, în scopul suplimentării probatoriului cu privire la faptul generator de drepturi invocat, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza I și ale art. 313 C. proc. civ., Curtea a admis recursul, a casat sentința atacată și, în fond, a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4234/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4231/2005. Contencios → |
|---|
