ICCJ. Decizia nr. 4296/2005. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4296/2005
Dosar nr. 1458/2005
Şedinţa publică din 14 septembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 16 noiembrie 2004, reclamanta SC C.T. SRL Tulcea a chemat în judecată A.R.R., solicitând anularea actelor administrative prin care s-a dispus anularea licenţei de transport rutier public.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că măsura dispusă este neîntemeiată, întrucât societatea nu a încălcat prevederile legale pentru executarea de transporturi rutiere de persoane în trafic intern şi internaţional.
Pe de altă parte, a susţinut reclamanta, normele aplicabile în materie, OG nr. 44/1997, aprobată prin Legea nr. 105/2000, prevăd posibilitatea, şi nu obligaţia de a aplica măsura anulării licenţei, existând şi sancţiunea alternativă a suspendării actului.
Prin sentinţa civilă nr. 113 din 4 martie 2005, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile invocate de pârâtă şi a admis acţiunea, dispunând anularea măsurii anulării licenţelor de transport public şi de execuţie, comunicate prin adresa nr. 3423 din 27 august 2004.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, deşi societatea a comis abateri de la reglementările specifice privind transporturile rutiere, acestea nu întrunesc condiţiile de gravitate care să impună anularea licenţelor de transport public şi de execuţie deţinute de reclamantă.
De asemenea, instanţa a constatat că măsura nu a fost dispusă de organul competent prevăzut de lege, respectiv A.R.R., la propunerea agenţiilor teritoriale subordonate, ci direct de A.R.R. Tulcea, încălcându-se prevederile art. 1 din Ordinul nr. 1842/2001 şi art. 4 lit. u) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a A.R.R.
Prin sentinţa civilă nr. 143 din 28 martie 2005, aceeaşi instanţă a respins, ca nefondată, cererea de completare a hotărârii pronunţate la 4 martie 2005, cererea de suspendare a actului administrativ fiind lipsită de interes, în condiţiile în care s-a judecat odată cu acţiunea principală.
Împotriva sentinţei nr. 113 din 4 martie 2005 a declarat recurs, pârâta A.R.R., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 10 C. proc. civ.
Astfel, pârâta a arătat că instanţa nu a avut în vedere la pronunţarea hotărârii, notele de constatare şi control din 25 iunie 2004 şi respectiv, 19 iulie 2004, acte în care se menţionează abaterile grave săvârşite de societate, care justifică măsura dispusă.
S-a mai învederat că Decizia de anulare a licenţei de transport rutier public a fost luată de autoritatea centrală care, ulterior, a comunicat agenţiei A.R.R. Tulcea, să procedeze la executarea acestei decizii.
În cauză, a declarat recurs şi reclamanta SC C.T. SRL Tulcea, dar împotriva sentinţei civile nr. 143 din 28 martie 2005, arătând că instanţa a omis să se pronunţe asupra cererii de suspendare a actului administrativ a cărui anulare s-a solicitat.
Au fost depuse ca acte noi în recurs, adresa nr. 1734 din 11 aprilie 2005, a agenţiei A.R.R. Tulcea şi dovada reacordării licenţelor de transport public şi de execuţie, măsură luată în baza dispoziţiei A.R.R., de punere în aplicare a dispozitivului sentinţei nr. 113 din 4 martie 2005.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că ambele recursuri sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Astfel, rezultă din probe că reclamanta a comis mai multe abateri în perioada 2003 - 2004, prin încălcarea prevederilor legale în materia transportului public de persoane în trafic intern şi internaţional, pentru care a fost de mai multe ori amendată contravenţional, însă gravitatea faptelor comise nu justifică aplicarea sancţiunii extreme a anulării licenţelor de transport.
De altfel, după pronunţarea sentinţei, pârâta a decis prin adresa nr. 17117 din 11 aprilie 2005, punerea în aplicare a dispozitivului hotărârii, deşi o atacase cu recurs, reactivând, atât licenţa de transport rutier public, cât şi cea de execuţie pentru traseu, pentru toate vehiculele societăţii reclamante.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtă.
Cât priveşte recursul declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 143 din 28 martie 2005, prin care s-a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat, acesta apare vădit lipsit de interes, în raport cu situaţia nou creată, a reacordării licenţelor de transport.
Prin urmare şi recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de SC C.T. SRL Tulcea şi de A.R.R. împotriva sentinţei civile nr. 143 din 28 martie 2005, a Curţii de Apel Constanţa, secţia maritimă, fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, şi sentinţei civile nr. 113/CA din 4 martie 2005, a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4291/2005. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4302/2005. Contencios. Recurs împotriva... → |
|---|
