ICCJ. Decizia nr. 4294/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiune în contencios administrativ, reclamanta SC C.S. SRL București a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul General pentru Tehnologia Informației, solicitând anularea deciziei nr. TCC 3624, nr. 3625, nr. 3626, nr. 3627, nr. 3638, nr. 3629, nr. 3630, nr. 3631, nr. 3632, nr. 3633, nr. 3634 din 9 septembrie 2004, pentru încălcarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, anularea art. 25 din Ordinul Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației nr. 274/2004, de modificare a Ordinului Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației nr. 164/2003, pentru încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituție, nulitatea art. 2 lit. g), art. 61,art. 14 alin. (1) din Ordinul Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației nr. 164/2003, modificat, art. 2 alin. (2) și (3), art. 3 și art. 4 din Anexa nr. 2 la decizia la Ordinul Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației nr. 164/2003, modificat prin Ordinul Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației nr. 274/2004, pentru adăugarea la lege și suspendarea executării deciziilor.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că aplicarea prevederilor Ordinului nr. 274, emis în iulie 2004, pentru anul 2003, înseamnă a retroactiva, de unde rezultă că prevederea este neconstituțională.
Prin sentința civilă nr. 213 din 7 februarie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC C.S. SRL București.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantei îi expirase licența de utilizare a frecvențelor radioelectrice din data de 31 decembrie 2002 și în mod firesc nu s-au mai emis decizii de plată a tarifului pe anul 2003.
Cu toate acestea, reclamanta a utilizat frecvențele radioelectrice, fără a avea licență, pârâtul Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informației, în momentul descoperirii faptei, fiind nevoit să oblige reclamanta la plata acestui tarif pe anul 2003.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, SC C.S. SRL București, care a motivat, în esență, că nu există la dosarul cauzei, nimic care să probeze culpa societății și că toate prevederile din decizii ce nu concordă cu prevederile O.U.G. nr. 79/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 59/2002 și Ordinul Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației nr. 164/2003, adaugă la lege, fiind, deci, nelegale.
Recursul este nefondat.
Se reține că reclamantei îi expirase licența de utilizare a frecvențelor radioelectrice din data de 31 decembrie 2002 și în mod firesc, nu s-au mai emis decizii de plată a tarifului pe anul 2003. Cu toate acestea, reclamanta a utilizat frecvențele radioelectrice, fără a avea licență, pârâtul Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informației, în momentul descoperirii faptei, fiind nevoit să oblige reclamanta, la plata acestui tarif pe anul 2003.
în acest fel se explică emiterea deciziilor de plată pentru anul 2003, în anul 2004, iar recurenta nu poate invoca încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât și-ar invoca propria culpă.
întrucât deciziile sunt emise în anul 2004, iar scadența plății este în data de 20 octombrie 2004, sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură fiscală, referitoare la titlul de creanță, dobânzi și penalități.
Având în vedere considerentele prezentate și întrucât motivele de recurs nu sunt de natură a duce la casarea sentinței atacate, recursul declarat în cauză a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4292/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4299/2005. Contencios → |
|---|
