ICCJ. Decizia nr. 4278/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 12 decembrie 2001, reclamanții SC P.E. SRL Fălticeni și M.G. au solicitat să se dispună anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.07 nr. 2438 din 14 iulie 2000, emis de pârâtul Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, în favoarea pârâtei SC P. SA Fălticeni, pentru terenul în suprafață de 2.500 mp, situat în extravilanul comunei Bosanci, județul Suceava, identic cu parcela nr. 4950/10 arabil și pentru terenurile în suprafață de 1.278 mp și de 1.122 mp, parcelele nr. 2401 și nr. 4950/211.
în motivarea acțiunii lor, reclamanții au arătat că terenurile agricole menționate anterior sunt proprietatea lor, fiind cumpărate cu acte autentice de la foștii proprietari, cărora li s-au eliberat titluri de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 și în mod nelegal au fost incluse în suprafața totală de teren pentru care a fost atestat dreptul de proprietate al pârâtei SC P. SA Fălticeni.
Prin sentința nr. 159 din 9 iulie 2003, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea și a anulat parțial certificatul de atestare a dreptului de proprietate, seria M.07 nr. 2438 din 14 iulie 2000, eliberat pârâtei SC P. SA Fălticeni, pentru suprafața de 2.400 mp, identic cu parcela nr. 2401, p.f.4950/211, a comunei Bosanci, județul Suceava.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în anul 1990, pârâta SC P. SA Fălticeni nu a avut în proprietate construcții amplasate pe terenul în suprafață de 2.400 mp, care a fost inclus în mod greșit în certificatul său de atestare a dreptului de proprietate, deși nu face parte din categoria terenurilor necesare desfășurării activității.
Pe baza înscrisurilor depuse la dosar, instanța de fond a avut în vedere că terenul respectiv a aparținut defunctei C.R., ai cărei moștenitori au obținut reconstituirea în natură a dreptului de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991 și l-au înstrăinat legal, prin act autentic, către reclamanții în cauză.
Concluziile expertizei de specialitate au fost înlăturate de instanța de fond, cu motivarea că se referă la alte terenuri, decât cele în litigiu și că nu corespund protocolului din 20 iulie 1985 sau listelor de inventar, din care rezultă că fosta întreprindere Piscicolă Suceava deținea doar o magazie metalică pe un alt amplasament, și nu pe terenul de lângă dig, aflat în proprietatea reclamanților.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta SC P. SA Fălticeni, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală și netemeinică și pe fond, respingerea acțiunii, ca nefondată.
Recurenta a susținut că instanța de fond a respins neîntemeiat, toate apărările sale, nu a avut în vedere înscrisurile depuse și concluziile expertizei efectuate, reținând greșit că terenul atestat în proprietatea sa, la 14 iulie 2000, se suprapune peste cel cumpărat ulterior acestei date de reclamanți.
Cu privire la amplasamentul terenului, recurenta a arătat că nu au fost analizate nici actele emise în baza Legii nr. 18/1991 și potrivit cărora, reconstituirea dreptului de proprietate s-a efectuat prin echivalent pentru moștenitorii defunctei C.R., întrucât terenurile pretinse sunt suprafețe aflate permanent sub luciu de apă sau suprafețe de siguranță în caz de inundații, fiind necesare activității specifice pe care o desfășoară, în scopul realizării obiectului său de activitate.
Motivarea hotărârii atacate a fost criticată, și pentru contradicțiile referitoare la construcții, în privința cărora instanța de fond a reținut că nu există, dar și că reclamantul M.G. a achitat contravaloarea lor, deși plata s-a efectuat cu ocazia întocmirii notei de lichidare la demisia reclamantului, care a fost angajatul societății până în luna iulie 2001, inclusiv în perioada în care s-a completat documentația pentru atestarea dreptului de proprietate și s-a eliberat certificatul contestat.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs invocate și cu dispozițiile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va admite prezentul recurs, pentru următoarele considerente:
Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții SC P.E. SRL și M.G., a avut ca obiect anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.07 nr. 2438 din 14 iulie 2000, pentru terenul în suprafață de 0,24 ha, situat în extravilanul comunei Bosanci, județul Suceava, identic cu parcela nr. 4950/10 arabil.
în motivarea acțiunii, s-a arătat că acest teren a fost cumpărat de reclamantul M.G., de la I.Z., cu actul autentificat sub nr. 2758 din 12 mai 1998, iar terenurile în suprafață de 1.278 mp și respectiv, de 1.122 mp, identice cu parcelele nr. 2401 și nr. 4950/211, au fost cumpărate de același reclamant, de la I.R. și M.A., cu actul autentificat la 19 iulie 2000 și vândute ulterior, reclamantei SC P.E. SRL, cu actul autentic nr. 92 din 15 ianuarie 2001.
Admițând acțiunea, instanța de fond a anulat parțial certificatul de atestare a dreptului de proprietate, pentru suprafața de 2.4000 mp, identic cu parcelele nr. 2401 și nr. 4950/211.
în condițiile în care reclamanții nu și-au modificat acțiunea, conform art. 132 C. proc. civ., instanța de fond trebuia să le pună în vedere să precizeze obiectul cererii, respectiv dacă anularea certificatului de proprietate s-a solicitat pentru suprafața de 2.400 mp, sau pentru suprafața de 2.400 mp (reprezentând terenurile de 1.278 mp și de 1.122 mp.
în hotărârea atacată, nu s-a făcut distincție între cele două terenuri și din acest motiv, nu au fost stabilite în mod clar amplasamentul, categoria de folosință și regimul juridic al fiecărui teren, spre a se verifica dacă într-adevăr prin certificatul de proprietate eliberat pârâtei SC P. SA Fălticeni a fost încălcat dreptul de proprietate invocat de reclamanți.
De asemenea, se constată că instanța de fond a admis acțiunea celor doi reclamanți și a anulat certificatul de proprietate pentru terenul cumpărat de SC P.E. SRL, deși reclamantul M.G. a pretins că este proprietar, numai pentru celălalt teren, tot în suprafață de 2400 mp, dar înscris în C.F. nr. 7435.
în atare situație, trebuia să se stabilească dacă, în calitatea sa și de administrator al SC P.E. SRL, reclamantul M.G. mai poate fi titular al acțiunii în justiție formulată în nume propriu și dacă mai are legitimare procesuală activă în litigiul inițiat de societatea comercială, ca persoană juridică.
Nici în privința reclamantei SC P.E. SRL nu s-au depus dovezi pentru calitatea procesuală activă și instanța a reținut că aceasta este proprietara terenurilor în suprafață de 1278 mp și de 1122 mp, prin cumpărare de la M.G., cu actul autentificat sub nr. 92 din 15 ianuarie 2001, dar acest înscris nu a fost înfățișat de nici una din părți.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că pentru terenurile în suprafață de 2400 mp, de 1278 mp și de 1122 mp a fost reconstituit, în baza Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate în favoarea vânzătorilor I.Z. și moștenitorii defunctei C.R., conform titlurilor de proprietate nr. 27/1993 și nr. 1826/2000, eliberate de Comisia Județeană Suceava de Fond Funciar.
La dosar s-a depus numai copia titlului de proprietate nr. 1826/2000 și instanța de fond a considerat că a fost, astfel, dovedit dreptul de proprietate al reclamanților, în calitate de cumpărători ai acestor terenuri, fără, însă, a verifica dacă amplasamentele lor reale corespund susținerilor din acțiune și dacă pentru unul din terenuri există suprapunere cu suprafața de teren cuprinsă în certificatul de proprietate contestat în cauză.
în raportul de expertiză cadastrală și în suplimentul acestuia, s-a arătat că nu există o asemenea suprapunere, întrucât terenul de 2500 mp, numit L.I.R., pretins a fi aparținut lui I.Z., poate fi situat și în parcela nr. 4967 arabil, la aproximativ 300 m nord de terenul societății pârâte, iar terenul pentru care moștenitorii defunctei C.R. au cerut aplicarea Legii nr. 18/1991, se află sub acumulări de apă ale A.C. M., aparținând C.N. A.R. și din acest motiv li s-au acordat dividende.
Concluziile expertizei de specialitate, argumentate prin rezultatul măsurătorilor efectuate pe teren, pe planurile topografice și cadastrale, inclusiv planșa comunei cadastrale Bosanci, anexate în copie la dosar, au fost înlăturate de instanța de fond, cu o motivare sumară, care a avut la bază numai amplasamentul descris pentru terenul de 2500 mp, testat în anul 1957, de P.G., în favoarea lui I.Z.
în mod greșit instanța de fond a stabilit identitatea terenului prin mențiunile unui act unilateral de voință și esențialmente revocabil, fără a exista dovezi dacă actul și-a produs efectele juridice și dacă moștenitorilor testamentari li s-a reconstituit dreptul de proprietate în natură și pe vechiul amplasament în condițiile Legii nr. 18/1991. în plus, se constată că instanța de fond nu a avut în vedere că terenul în suprafață de 2500 mp, testat în favoarea lui I.Z., în anul 1957, este diferit de terenurile în suprafață totală de 2400 mp, cumpărate de la moștenitorii defunctei C.R. și pentru care s-a anulat parțial certificatul de proprietate.
în privința acestor ultime terenuri, pentru care a și fost admisă acțiunea, instanța de fond a respins cu o motivare, de asemenea, sumară și neargumentată, prin probele administrate, apărarea pârâtei SC P. SA Fălticeni și concluziile expertului cadastral, care au arătat că reconstituirea dreptului de proprietate pentru moștenitorii defunctei C.R. s-a efectuat prin echivalent.
Concluzia instanței de fond privind reconstituirea dreptului de proprietate în natură și pe vechiul amplasament pentru moștenitorii defunctei C.R., s-a întemeiat pe titlul de proprietate nr. 1826/2000 și pe adresa nr. 650/2001 a O.C.G.C. Suceava, dar nu s-au verificat toate documentele întocmite de autoritățile competente în aplicarea Legii nr. 18/1991, comisiile de fond funciar de pe lângă Consiliul Local al comunei Bosanci și Prefectura județului Suceava.
La dosarul cauzei s-au depus hotărârile nr. 8733 din 7 decembrie 1993 și nr. 573 din 20 septembrie 1999, emise de Comisia Județeană Suceava de Fond Funciar, pentru validarea la comuna Bosanci a anexei nr. 19, prin care s-a stabilit calitatea de acționari a persoanelor ale căror terenuri se află sub acumularea de apă A.C. M., aparținând C.N. A.R. Potrivit ambelor hotărâri, moștenitorii defunctei C.R., vânzătorii I.R. și M.A., au fost înscriși în anexa nr. 19 la poziția 196 și ulterior, poziția 238, cu dreptul la dividende pentru suprafețele de 0,24 ha teren arabil și 0,74 ha fâneață.
Cum aceeași suprafață de 0,24 ha teren arabil a fost înscrisă și în titlul de proprietate nr. 1826/2000 și a fost invocată drept temei, pentru anularea certificatului de proprietate al societății pârâte, se impunea depunerea întregii documentații în baza căreia a fost emis titlul de proprietate, inclusiv hotărârea Comisiei Județene Suceava de Fond Funciar, prin care s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate în natură și pe vechiul amplasament, pentru moștenitorii defunctei C.R.
Administrarea acestor dovezi era necesară, cu atât mai mult cu cât pârâții au contestat existența unei asemenea reconstituiri, iar reclamanții nu au prezentat extrase de carte funciară, evidențe privind terenurile înscrise în registrul agricol privind terenurile aduse în patrimoniul fostului C.A.P. sau orice alte înscrisuri considerate utile pentru determinarea suprafeței, categoriei de folosință și amplasamentul terenurilor care au aparținut defunctei C.R.
Apărarea societății pârâte, că este proprietara terenului în suprafață de 2.400 mp, înscrisă în certificatul său de proprietate, a fost respinsă de instanța de fond, cu o motivare contradictorie și nesusținută de probele dosarului.
Astfel, instanța de fond a reținut corect că societatea pârâtă este succesoarea fostei întreprinderi Piscicole Suceava, preluând patrimoniul acesteia, după reorganizarea efectuată în baza Legii nr. 15/1990 și că terenul pentru care s-a contestat certificatul de proprietate, este aferent Fermei Piscicole M.
în hotărârea atacată, s-a analizat, însă, numai situația construcțiilor deținute, fără a fi fost examinate și înscrisurile considerate de societatea pârâtă, ca fiind doveditoare pentru dreptul de administrare transmis în patrimoniul său de întreprinderea Piscicolă Suceava și pentru dreptul de proprietate pretins a fi fost dobândit prin efectul Legii nr. 15/1990 și al H.G. nr. 834/1991.
Din protocolul încheiat la 20 iulie 1985 și din inventarul fondurilor fixe la 1 iulie 1985 rezultă că întreprinderea Piscicolă Suceava a preluat de la întreprinderea Piscicolă Botoșani, patrimoniul aferent activității piscicole din județul Suceava, în care erau incluse clădiri, construcții și construcții speciale. în listele de inventariere a mijloacelor fixe întocmite în 1990 și în perioada 1992 - 1999, pentru Ferma Piscicolă M., unitate aparținând societății pârâte și gestionată de reclamantul M.G., până în decembrie 2000, sunt individualizate bunurile aflate în patrimoniul societății, printre care și Iazul Roșia - Luciu.
De asemenea, în procesul-verbal întocmit la 23 iunie 1987 au fost menționate ca aparținând, Fermei Piscicole M., o magazie metalică, un grajd, cantonul pescăresc Roșia și terenul aferent pentru care fosta întreprindere Piscicolă Suceava și a fost obligată să plătească taxa de folosință a terenurilor proprietate de stat către comuna Moara.
Instanța de fond nu a avut în vedere toate aceste înscrisuri, nu a solicitat societății pârâte, să depună la dosar, copia sentinței civile nr. 27 din 7 ianuarie 1999, a Judecătoriei Fălticeni, prin care a fost constatat dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafață de 6505 mp, situat pe raza comunei Moara, sentință indicată în raportul de expertiză cadastrală.
Față de conținutul înscrisurilor menționate anterior, de concluziile expertizei de specialitate, de procesul-verbal de recepție întocmit la 14 februarie 2000, a O.C.G.C. al județului Suceava și de planul de amplasament întocmit de același Oficiu județean, la 28 august 2001 și depus ca act nou în recurs, se constată că în cauză era necesar să se stabilească în mod cert și unitatea administrativ-teritorială pe care se află situat terenul pentru care s-a solicitat anularea parțială a certificatului de proprietate. Cum unele din înscrisurile depuse la dosar menționează terenul aferent Fermei Piscicole M., ca aparținând de comuna Moara, instanța de fond trebuia să solicite probe suplimentare privind delimitarea administrativă a acestei comune, de comuna Bosanci, ca operațiune prealabilă și esențială, în corecta individualizare a terenului.
Pentru toate aceste considerente, Curtea a constatat că se impune lămurirea aspectelor de fapt și de drept care au fost expuse anterior și în consecință, a admis prezentul recurs, a casat hotărârea atacată și conform art. 314 C. proc. civ., a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4281/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4286/2005. Contencios → |
|---|
