ICCJ. Decizia nr. 4306/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamantul T.I., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii a municipiului București, a contestat hotărârea nr. 14239/1204 din 4 februarie 2005, emisă de pârâtă, solicitând anularea acestei hotărâri și stabilirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâta i-a respins cererea, întrucât s-a născut după strămutarea părinților săi.
Prin sentința civilă nr. 625 din 5 aprilie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul T.I., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București și a anulat hotărârea nr. 14239/1204 din 4 februarie 2005, emisă de pârâtă.
A obligat pârâta să stabilească reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000,art. 1 lit. c), pentru perioada 4 martie 1942 - 6 martie 1945 și să-i emită o nouă hotărâre în acest sens, cu acordarea drepturilor corespunzătoare, începând cu data de 1 decembrie 2004, în raport cu cererea înregistrată la pârâtă, sub nr. 1204 din 15 noiembrie 2004.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut la 4 martie 1942, în perioada strămutării părinților săi, din Bulgaria, în România, în baza tratatului bilateral, efectele strămutării părinților săi răsfrângându-se și asupra copiilor acestora, născuți în perioada strămutării.
împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, care a motivat că data nașterii petentului este 4 martie 1942, în orașul Râmnic, iar părinții săi au fost plecați din Bulgaria, deci nu au fost strămutați.
Recursul este nefondat.
Din dovezile de la dosar rezultă că părinții reclamantului au făcut obiectul schimbului de populație efectuat în baza Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, fiind strămutați din localitatea de domiciliu, în altă localitate.
Reclamantul s-a născut la 4 martie 1942, în perioada strămutării părinților săi, din Bulgaria, în România, efectele strămutării părinților răsfrângându-se și asupra copiiilor născuți în această perioadă.
Sentința instanței de fond este legală și temeinică, stabilindu-se în mod concret calitatea reclamantului, de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Față de cele ce preced, recursul declarat se vădește nefondat și a fost respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4317/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4310/2005. Contencios → |
|---|
