ICCJ. Decizia nr. 4322/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 16 septembrie 2004, la Judecătoria Vânju Mare, trimisă prin declinare de competență la Curtea de Apel Craiova, reclamantul C.F. a solicitat anularea procesului-verbal de inspecție încheiat la 1 aprilie 2003, de reprezentanți ai Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Mehedinți.
în motivarea acțiunii arată că prin procesul-verbal contestat s-a reținut că primarul și viceprimarul comunei Obârșia de Câmp au beneficiat nelegal de un spor de 8,29% la salariul tarifar de bază și că, prin dispoziția nr. 32/2003, a fost nevoit să dispună reținerea din salariu, a sumelor stabilite ca fiind achitate în plus.
Mai arată că după emiterea dispoziției a luat cunoștință de prevederile H.G. nr. 403/2001 și în baza acestei hotărâri a emis dispoziția nr. 63 din 27 mai 2003, prin care a dispus ca sumele imputate să nu fie reținute din salariile primarului și viceprimarului, dispoziție ce a fost atacată de prefect, la instanța de contencios administrativ.
Menționează că acțiunea prefectului a fost admisă de Tribunalul Mehedinți, că a declarat recurs împotriva sentinței, recurs ce se află, spre soluționare, la Curtea de Apel Craiova și că reprezentanții pârâtei au încheiat un nou proces-verbal de inspecție, înregistrat sub nr. 693 din 22 iulie 2004, prin care primarul și viceprimarul au fost obligați să plătească și penalități de întârziere, act pe care l-a contestat la organul constatator.
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 37 din 27 ianuarie 2005, a admis acțiunea, în sensul că a anulat procesul-verbal de inspecție nr. 12112 din 26 iulie 2004 și adresa nr. 12306 din 11 august 2004, emise de pârâtă.
Instanța reține că prin H.G. nr. 403/2001 s-a dispus majorarea drepturilor salariale, astfel că și persoanele care îndeplinesc funcții de demnitate publică, cum este cazul primarului și viceprimarului, se cuprind în categoria beneficiarilor acestei hotărâri.
Pârâta a declarat recurs împotriva sentinței, în temeiul art. 304 și 3041 C. proc. civ.
Susține că reclamantul nu are calitate procesuală activă în cauză, deoarece numai primarul B.I., în calitate de reprezentant al Primăriei Obârșia de Câmp, putea contesta procesul-verbal.
Mai susține că primarului și viceprimarului nu le erau aplicabile prevederile art. 183 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 și ale H.G. nr. 403/2001, deoarece prin art. 13 alin. (3) al Legii bugetului de stat nr. 216/2001, s-a stabilit ca prevederile din unele acte normative referitoare la stabilirea indemnizațiilor sau a salariilor de bază prevăzute pentru funcții de demnitate publică alese, nu se aplică în anul 2001.
Recursul va fi admis, în sensul și pentru considerentele care se vor arăta în continuare.
Conform prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ (aplicabilă în cauza de față), "Orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități publice de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanței judecătorești competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".
Prin art. 52 alin. (1) din Constituția României, republicată, s-a prevăzut că "Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei".
Din probele dosarului rezultă că intimatul-reclamant contestă măsura obligării la restituirea sumelor primite în perioada 1 aprilie - 31 decembrie 2001, sume reprezentând un procent de 8,29% calculat la indemnizația ce o primea în calitate de primar al comunei Obârșia de Câmp, la care s-au calculat și penalități de întârziere.
Ca atare, el are calitate procesuală activă în cauză, deoarece a dovedit că are interesul de a fi anulată măsura dispusă de recurenta-pârâtă.
Astfel fiind, motivul de recurs referitor la lipsa calității procesuale active a reclamantului-intimat, apare ca neîntemeiat.
Dar este întemeiat celălalt motiv de recurs.
Prin art. 13 alin. (3) din Legea nr. 216/2001, a bugetului de stat, s-a stabilit că "Prevederile din unele acte normative referitoare la stabilirea indemnizațiilor sau a salariilor de bază, după caz, pentru alte categorii de personal, pe baza valorii de referință sectorială, prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese, nu se aplică în anul 2001".
Cum intimatul face parte din categoria persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică alese, în perioada în discuție îndeplinind funcția de primar, acesta nu putea beneficia de dispozițiile H.G. nr. 403/2001, prin care s-a dispus majorarea unor drepturi salariale, deoarece aceste funcții erau excluse, pe anul 2001, de la aplicarea hotărârii respective, în baza art. 13 alin. (3) din Legea nr. 216/2001.
Astfel fiind, în baza prevederilor art. 312 și 314 C. proc. civ., a fost admis recursul, sentința atacată a fost casată, iar pe fond a fost respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4316/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4293/2005. Contencios → |
|---|
