ICCJ. Decizia nr. 4486/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la 5 august 2003, Cabinetul Medical Individual M.Z. a chemat în judecată Ministerul Sănătății, solicitând anularea Ordinului emis de acesta cu nr. 153/2003, prin care s-au aprobat Normele metodologice privind înființarea, organizarea și funcționarea cabinetelor medicale.
în motivarea cererii sale, reclamantul a invocat nelegalitatea actului, emis în opinia sa. cu încălcarea dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 629/1991, în sensul că numai Colegiul Medicilor poate elabora acte normative care să reglementeze funcționarea acestora.
Prin sentința civilă nr. 422 din 22 octombrie 2003, Curtea de Apel Oradea a admis în parte acțiunea; a anulat Anexa nr. 1 a Ordinului nr. 153/2003 și a obligat pârâtul Ministerul Sănătății să plătească 3.037.000 lei, cheltuieli de judecată.
S-a reținut că dispozițiile art. 15 din Legea nr. 629/1991, în conformitate cu care Ministerul Sănătății și Colegiul Medicilor sunt abilitați să elaboreze Normele metodologice în aplicarea O.G. nr. 124/1998, privind organizarea și funcționarea cabinetelor medicale, instituie un drept în favoarea tuturor persoanelor cu drept de liberă practică de a profesa în formele prevăzute de O.G. nr. 124/1998 și ca atare, orice încălcare a acestei dispoziții este suficientă pentru a face dovada îndeplinirii cerințelor art. 1 din Legea nr. 29/1990.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Ministerul Sănătății care a susținut că în cauză, greșit nu s-a reținut lipsa calității procesuale active a reclamantei, acțiunea fiind promovată de un cabinet medical individual, unitate fără personalitate juridică, precum și faptul că reclamantul nu a putut dovedi vătămarea vreunui drept din cele pe care i le conferă O.G. nr. 124/1998.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate, în raport cu criticile formulate, urmează a se reține că acestea sunt parțial întemeiate.
în ce privește calitatea procesuală activă, legal și temeinic, Curtea de Apel Oradea a constatat că acțiunea a fost promovată de Z.M., persoană fizică, și nu de Cabinetul Medical Individual.
Pe fondul cauzei, soluția Curții de Apel Oradea urmează, însă, a fi apreciată ca nelegală și netemeinică.
în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, invocat ca temei de drept al acțiunii, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege, printr-un act administrativ, poate cere anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Reclamantul a solicitat anularea Ordinului Ministerului Sănătății nr. 153/2003, Anexa nr. 1, invocând nerespectarea dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 629/1991, în sensul neparticipării Colegiului Medicilor la elaborarea Normelor metodologice date în aplicarea O.G. nr. 124/1998 privind organizarea și funcționarea cabinetelor medicale.
în sprijinul susținerilor sale, reclamantul nu a înfățișat, însă, în ce anume a constat vătămarea și care anume drepturi din cele prevăzute de O.G. nr. 124/1998, i-au fost afectate.
în atare situație, soluția instanței de fond, care se întemeiată exclusiv pe dreptul pe care îl instituie dispozițiile art. 15 din Legea nr. 629/1991, în favoarea oricărei persoane fizice cu drept de liberă practică de a profesa în formele prevăzute de O.G. nr. 124/1998, pe baza Normelor metodologice elaborate în acest sens, fără a mai fi nevoie să demonstreze care dintre drepturile prevăzute de acest din urmă act normativ i-au fost încălcate, este vădit nelegală și netemeinică.
Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.;
| ← ICCJ. Decizia nr. 4491/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4501/2005. contencios → |
|---|
