ICCJ. Decizia nr. 4485/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin contestația înregistrată la 15 octombrie 2003, U.L.B. Sibiu a solicitat, în contradictoriu cu Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a unor imobile care au aparținut cultelor religioase din România, anularea deciziei emisă de pârâtă, nr. 20 din 10 octombrie 2003, iar imobilul situat în Sibiu, compus din teren și construcții, să rămână în deplina proprietate a reclamantei.
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 297 din 16 decembrie 2004, a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei procedurii prealabile, a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de A.R.C. Alba Iulia și a respins contestația reclamantei.
S-a reținut legalitatea deciziei nr. 20 din 10 octombrie 2003, prin care Comisia specială de retrocedare a decis să retrocedeze nuda proprietate, destinația actuală a imobilului, respectiv universitate, (facultatea de medicină), menținându-se pe o perioadă de 5 ani cu plata chiriei legale.
împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 și art. 3041C. proc. civ., susținând, în esență, că nu au fost depuse la Comisia specială, toate actele care demonstrau dreptul său de proprietate, și nu de administrare, respectiv că nu s-a emis avizul obligatoriu al Ministerului Educației și Cercetării, forul tutelar al instituțiilor de învățământ din România.
Recursul este întemeiat.
Instanța de fond a reținut că la data cererii de retrocedare, imobilul în litigiu se afla în administrarea U.L.B. Sibiu.
Documentația de carte funciară atestă dreptul de proprietate al reclamantei, intabulat, privind construcțiile deținute de reclamantă, statul român fiind proprietar asupra terenului aferent de 2325 mp.
în situația confirmării depline prin probe a dreptului de proprietate al reclamantei, instituție de învățământ superior, asupra imobilului situat în Sibiu, intervenienta, în calitate de fostă proprietară a imobilului, ar fi putut cere restituirea în echivalent bănesc, și nu în natură.
întrucât probele administrate sunt insuficiente, impunându-se completarea lor, în scopul clarificării situației de fapt, lipsind de la dosar și avizul cu caracter obligatoriu emis de Ministerul Educației și Cercetării, prin admiterea recursului reclamantei s-a dispus casarea sentinței atacate, cu trimitere, spre rejudecare, la aceiași instanță.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4472/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4474/2005. Contencios → |
|---|
