ICCJ. Decizia nr. 4554/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 7 februarie 2005, reclamantul L.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 15623 din 12 noiembrie 2004, emisă de pârâtă, recunoașterea calității de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâta, în mod greșit i-a respins cererea, întrucât a justificat cu acte, faptul că s-a refugiat împreună cu familia sa, din localitatea de domiciliu, în altă localitate, din motive etnice.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 220 din 12 ianuarie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 15 octombrie 1940 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 decembrie 2004.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul a fost nevoit să se refugieze în luna octombrie 1940, împreună cu părinții săi, din satul Negreni, județul Cluj, în cătunul Alunul, satul Lunca Vișagului, comuna Poieni, județul Cluj, iar în luna mai 1945 s-a întors la domiciliul său.
Cum reclamantul a fost nevoit ca împreună cu familia sa să părăsească localitatea de domiciliu, din motive de natură etnică, urmare a aplicării Dictatului de la Viena, rezultă că aceasta se încadrează în prevederile O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta, susținând, în esență, că nu persecuția etnică a fost motivul pentru care reclamantul și-a părăsit domiciliul.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6 situații enumerate.
în speță, instanța de fond a reținut corect că motivul părăsirii domiciliului de către reclamant a fost de natură etnică, acesta făcând dovada celor susținute, prin declarațiile martorilor P.P. și P.T., precum și adeverința nr. 357 din 9 februarie 2005, a Primăriei comunei Negreni, județul Cluj.
Cu privire la stabilirea începutului perioadei de refugiu, instanța, de asemenea, a procedat corect, luând în calcul ziua de 15 a lunii octombrie 1941.
Față de cele ce preced, recursul se privește nefondat și a fost respins.
în conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., recurenta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată solicitate de intimat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4567/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4555/2005. Contencios → |
|---|
