ICCJ. Decizia nr. 4552/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC V.T. SRL Lețcani a chemat în judecată în calitate de pârâți, Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, A.R.R., agenția Iași a A.R.R., S.D. și SC R. SRL Iași, pentru ca instanța, prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea adresei nr. 12263/2002, emisă de A.R.R., precum și anularea licenței emise în favoarea SC R. SRL Iași, pentru efectuarea transporturilor pe grupe de trasee Iași - Lețcani - Cogeasca și Iași - Cogeasca.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că actele administrative a căror anulare o solicită, au fost emise cu încălcarea dispozițiilor legale, fiind nerespectat rezultatul licitației din 18 martie 2002.
Curtea de Apel Iași, prin sentința civilă nr. 40/2005, a respins acțiunea reclamantului, față de pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Transportului și Locuinței, constatând că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă, iar pe fond a respins acțiunea, ca neîntemeiată, față de ceilalți pârâți.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că licitația din 18 martie 2002, invocată de reclamant, a fost anulată, fiindu-i retrasă licența acordată acestuia și atribuită ulterior SC R. SRL, Consiliul Județean Iași neînțelegând să desfacă grupe de trasee în discuție, în trasee distincte, spre a fi alocate separat.
S-a susținut, de asemenea, că adresa nr. 12203/2003 nu este un act administrativ în sensul Legii nr. 29/1990, deoarece ea nu dă naștere, modifică sau stinge prin ea însăși la un raport juridic de autoritate.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta SC V.T. SRL.
în motivarea recursului, recurenta-reclamantă a susținut că:
- greșit s-a reținut că adresa nr. 12203/2002 nu reprezintă un act administrativ de autoritate, deoarece prin aceasta s-a dispus anularea licențelor de traseu emise anterior;
- în mod nelegal s-a emis licența de transport pentru pârâta SC R. SRL, pentru traseele Iași - Lețcani - Cogeasca și Iași - Cogeasca.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispozițiile legale aplicabile și față de prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea l-a respins pentru următoarele considerente:
Recurenta-reclamantă a fost inițial deținătoarea unor licențe de trasee eliberate în 18 aprilie 2002, ca urmare a rezultatelor licitației din 18 martie 2002. Ulterior, prin adresa nr. 12203/2002, pârâta-intimată A.R.R. comunică șefului agenției Iași că, având în vedere că programul de transport județean a fost aprobat numai pentru autovehicule cu capacitate de 45 locuri (autobuze), recurenta SC V.T. SRL nu poate solicita atribuirea acestei oferte decât pentru autobuze.
Prin aceeași adresă se solicită a se proceda la anularea licitațiilor de trasee emise pentru recurentă.
Ca urmare a acestei înștiințări și a faptului că singurul organ abilitat, Consiliul Județean Iași, a refuzat să "desfacă grupa de trasee în trasee distincte", pentru a fi alocate separat, prin adresa - dispoziție nr. 729/2002, agenția Iași a A.R.R. comunică recurentei-reclamante, că "s-a dispus anularea licențelor de traseu pentru ruta Iași - Lețcani și Iași - Cogeasca, motivat de faptul că programul de transport a fost aprobat doar pentru autobuze, nu și microbuze", așa cum licitase recurenta.
Este evident, așadar, că această din urmă dispoziție este producătoare de efecte juridice, deoarece prin ea s-a dispus anularea licenței acordate inițial recurentei, și nu adresa nr. 12203/2002.
Așa fiind, în mod corect instanța de fond a reținut că adresa a cărei anulare a solicitat-o recurenta, nu reprezintă un act administrativ de autoritate producător de efecte juridice, în sensul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Cum, însă, recurenta nu a solicitat și anularea dispoziției nr. 729 din 3 iunie 2002, instanța nu se putea pronunța asupra legalității ei, ceea ce a și făcut, apreciind că în mod legal licența pentru traseele respective a fost atribuită SC R. SRL.
De altfel, potrivit dispozițiilor cuprinse în O.G. nr. 44/1997, H.G. nr. 740/2003 și H.G. nr. 625/1998, singurul organ competent de a emite, modifica sau anula licențe de execuție pentru traseu, este agenția teritorială a A.R.R.
Or, după cum s-a arătat, acest organ a dispus anularea licenței de execuție acordate inițial recurentei-reclamante, în favoarea unei alte societăți care avea în dotare autobuze prevăzute ca mijloace de transport pentru traseele respective.
în consecință, în raport cu cele mai sus reținute și în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4549/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4535/2005. Contencios → |
|---|
