ICCJ. Decizia nr. 4556/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 26 ianuarie 2005, reclamanta I.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 15574 din 23 decembrie 2004, emisă de pârâtă, recunoașterea calității de refugiat[ și acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta, în mod greșit i-a respins cererea, întrucât a justificat cu acte, faptul că s-a refugiat împreună cu familia sa, din localitatea de domiciliu, în altă localitate, din motive etnice.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 193 din 24 martie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiat[ în perioada 15 ianuarie 1941 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor prevăzute de lege, începând cu data de 1 octombrie 2004.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta a fost nevoită să se refugieze împreună cu părinții săi, în luna ianuarie 1941, din comuna Buza, județul Cluj, în sat Cătina, județul Cluj, iar în luna mai 1945 s-a întors la domiciliul său.
Cum reclamanta a fost nevoită ca împreună cu familia sa să părăsească localitatea de domiciliu, din motive de natură etnică, urmare a aplicării Dictatului de la Viena, rezultă că aceasta se încadrează în prevederile O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta, susținând, în esență, că reclamanta nu a prezentat probe concludente pentru dovedirea calității de persoană persecutată din motive etnice.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6 situații enumerate.
în speță, instanța de fond a reținut corect că motivul părăsirii domiciliului de către reclamantă a fost de natură etnică, aceasta făcând dovada celor susținute, prin declarațiile martorilor depuse la dosar.
Cu privire la determinarea începutului perioadei de refugiu, instanța, de asemenea, a procedat corect, luând în calcul ziua de 15 a lunii ianuarie 1941.
Față de cele ce preced, recursul se privește nefondat și a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4555/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4550/2005. Contencios → |
|---|
