ICCJ. Decizia nr. 4580/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 16 aprilie 2004, la Tribunalul Neamț, reclamantul M.F. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei și Serviciul Județean de Evidență Informatizată a Persoanei Neamț, solicitând anularea măsurii suspendării dreptului de folosire a pașaportului pe o durată de 4 ani.
în motivarea acțiunii, reclamantul arată că în anul 2001 a plecat în Israel, fiind angajat de o firmă de construcții, iar la 5 ianuarie 2002 a fost preluat de o altă firmă care avea obligații să se ocupe de prelungirea vizei de lucru pe perioada contractului.
Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 330 din 23 noiembrie 2004, a admis acțiunea reclamantului și a anulat măsura dispusă de pârâți.
împotriva acestei soluții a declarat recurs, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte, susținând, în esență, că instanța de fond a interpretat greșit prevederile O.G. nr. 65/1997.
Recursul este fondat.
Potrivit dispozițiilor O.G. nr. 65/1997, călătoriile efectuate într-unul sau mai multe state din spațiul Schengen, în scopuri turistice sau de afaceri, în vederea participării la reuniuni științifice și sportive sau vizitării rudelor, nu trebuie să depășească 90 de zile pe parcursul unui semestru.
în cazul în speță, intimatul-reclamant nu și-a justificat șederea pe teritoriul statului Israel, fiind returnat din Belgia.
Instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 14 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 65/1997, aprobată prin Legea nr. 216/1998 și modificată prin O.U.G. nr. 84/2003, conform cărora "Cetățeanului român i se poate refuza, temporar, eliberarea pașaportului, iar dacă i-a fost eliberat, îi poate fi retras ori i se poate suspenda dreptul de folosire a acestei acțiuni, atunci când a depășit termenele de ședere în statele în care a călătorit".
De altfel, în acțiunea sa, intimatul recunoaște că a depășit termenul de ședere în Israel.
Așa fiind, a fost admis recursul declarat de pârât și a fost modificată sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4581/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4575/2005. Contencios → |
|---|
