ICCJ. Decizia nr. 4575/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul V.A. a chemat în judecată în calitate de pârât, Ministerul Administrației și Internelor, pentru ca instanța, prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea Ordinului nr. S/II/3876/2003, prin care s-a dispus destituirea din funcția publică deținută, reintegrarea în funcția anterioară și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor bănești calculate de la 17 octombrie 2003.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că măsura luată împotriva sa, respectiv destituirea din funcția publică deținută, este mult prea severă în raport cu fapta săvârșită și cu conduita sa avută anterior datei de 30 august 2003.
Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 1230/2004, a respins acțiunea, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că ordinul contestat din 17 octombrie 2003 a fost emis în condiții de legalitate, sancțiunea disciplinară aplicată având la bază gravitatea faptei reținute în sarcina reclamantului care a refuzat să execute dispoziția conducerii Secției nr. 5 de Poliție, absentând nejustificat și prezentându-se la program sub influența băuturilor alcoolice, precum și conduita acestuia anterior datei de 17 octombrie 2003.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul V.A.
în motivarea recursului, recurentul-reclamant a susținut că măsura disciplinară aplicată este mult prea severă în raport cu fapta săvârșită, cu situația sa familială, precum și față de conduita avută anterior.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile, precum și față de prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea l-a respins pentru următoarele considerente:
Prin Ordinul nr. S/II/3876 din 17 octombrie 2003, emis de ministrul administrației și internelor, s-a dispus ca sancțiune disciplinară, destituirea din funcția publică deținută de recurentul-reclamant, reținându-se drept bază legală dispozițiile art. 57 lit. a), b) și e), art. 60,art. 69 alin. (1), art. 73 alin. (2) și art. 74 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.
Așa cum rezultă cu certitudine din probele aflate la dosarul cauzei, de altfel necontestate pe fond de recurent, această sancțiune disciplinară a fost aplicată ca urmare a atitudinii necorespunzătoare avute de recurentul-reclamant care nu a executat dispoziția conducerii de a participa la o misiune, absentând nemotivat și care în ziua de 30 august 2003 s-a prezentat pentru executarea serviciului de zi, în stare de ebrietate.
Faptele săvârșite de recurent au fost constatate în nota de raport din 5 septembrie 2003, precum și în raportul de cercetare prealabilă din 19 noiembrie 2003, acte ce au stat la baza aplicării sancțiunii prevăzute de art. 58 lit. g) din Legea nr. 360/2002 și care nu au fost combătute cu alte probe de către recurent.
Cât privește susținerea recurentului-reclamant făcută în recurs, cu privire la faptul că la aplicarea sancțiunii nu a fost avută în vedere conduita sa anterioară datei de 17 octombrie 2003, Curtea urmează a constata că aceasta este neîntemeiată, deoarece din probele dosarului rezultă că și anterior anului 2003, recurentul a mai fost sancționat pentru comportament necorespunzător, iar în anul 2002, pe fondul lipsei de implicare în activitatea profesională, a fost apreciat cu calificativul "corespunzător".
Rezultă cu evidență, așadar, că sancțiunea disciplinară aplicată prin ordinul contestat este în deplină concordanță cu gravitatea faptelor săvârșite de recurent, atitudinea necorespunzătoare în serviciu a acestuia aducând atingere onoarei, probității profesionale a polițistului și prestigiului instituției, fiind, astfel, incidente dispozițiile art. 57 alin. (1) lit. a), b) și e) și art. 58 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.
Așa fiind, în raport cu cele mai sus reținute și în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4580/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4584/2005. Contencios → |
|---|
