ICCJ. Decizia nr. 4597/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 17 septembrie 2003, reclamanta SC B. SA Vaslui a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, solicitând constatarea nulității deciziei nr. 264 din 14 august 2003.
în motivarea acțiunii, reclamanta arată că prin procesul-verbal nr. 2098 din 13 iunie 2003, întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Vaslui a fost obligată la plata sumei de 135.714.329 lei T.V.A. și la 611.913.966 lei reprezentând T.V.A. deductibilă.
Curtea de Apel Iași, prin sentința civilă nr. 1 din 5 ianuarie 2004, a respins acțiunea, reținând culpa societății pentru neînregistrarea în contabilitate, a bonurilor de consum.
Prin decizia nr. 82 din 12 ianuarie 2005, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta SC B. SA Vaslui.
împotriva acestei ultime soluții a formulat contestație în anulare, reclamanta, susținând că s-a comis o greșeală materială evidentă de ordin procedural și nu în legătură cu aprecierea probelor, ci cu modul în care instanța a stabilit situația de fapt.
Contestația în anulare este nefondată.
Potrivit dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
în cauză în speță, contestatoarea se limitează numai la enunțarea așa-zisă greșeli materiale, fără, însă, a arăta în ce constă aceasta.
Nefiind îndeplinite cerințele art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare a fost respinsă ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4602/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4578/2005. Contencios → |
|---|
