ICCJ. Decizia nr. 4611/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. 1703 din 25 februarie 2005, la Curtea de Apel Cluj, reclamanta A.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 14848 din 10 ianuarie 2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de refugiată și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 259 din 20 aprilie 2005, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A.L. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj. A anulat hotărârea nr. 14848 din 10 ianuarie 2005, emisă de pârâtă. A obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 6 septembrie 1940 - 15 octombrie 1944 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 august 2004.
în motivarea soluției s-a reținut că din adresa nr. 6200 din 22 noiembrie 2003 a Arhivelor Naționale - Direcția Județeană Cluj, rezultă că au existat refugiați din localitatea Oroiu, județul Mureș, iar martorii confirmă refugiul reclamantei, împreună cu familia sa.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate, susținând, în esență, că reclamanta nu poate fi beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, întrucât localitatea Oroiu, de unde aceasta pretinde că s-a refugiat, s-a aflat sub administrația Statului român, schimbul de domiciliu nefiind determinat de persecuții etnice, cu atât mai mult, că recurenta cu familia sa au trecut dintr-o localitate liberă, pe un teritoriu ocupat.
Recursul este fondat.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată, modificată și completată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin această lege, persoana, cetățean român, care, în perioada arătată, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Or, în cauză, reclamanta de naționalitate română, care s-a născut la data de 2 februarie 1937, în localitatea Oroiu, județul Mureș, susține că s-a refugiat în luna septembrie 1940, împreună cu familia, din cauza persecuțiilor etnice, din localitatea Oroiu, care se afla sub administrația Statului român, în localitatea Petea, județul Mureș, care se afla sub administrație maghiară.
Ca atare, este greșită motivarea din sentința atacată, referitoare la persecuțiile etnice pe care reclamanta le-ar fi suferit pe un teritoriu aflat sub jurisdicția autorităților române, unde populația română fiind majoritară, nu putea să fie persecutată etnic, reclamanta alegând să se refugieze, împreună cu familia, din cauza "persecuțiilor etnice", în satul Petea, județul Mureș, aflat sub jurisdicție maghiară.
în concluzie, recursul fiind întemeiat, a fost casată sentința atacată și pe fond, a fost respinsă acțiunea.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4612/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4609/2005. Contencios → |
|---|
